-Părinte, care este drumul parcurs de Sfinţia Voastră de la Cernăuţi până la Chişinău?
-Mie îmi este greu să vorbesc despre drumul acesta, pentru că este un drum frumos, este un drum măreţ, este drumul veşniciei. Însă pe drumul veşniciei sau poate mai simplu spus – Drumul Golgotei – sunt mulţi spini, dar şi foarte multe cununi.
De fapt, eu niciodată nu m-am gândit să fiu preot în Chişinău, căci nu a fost visul meu. Eu mă vedeam preot la Bucovina, într-un sat bucovinean, preot cu gospodărie model, căci îmi plac vietăţie foarte mult, mai ales păsările. Spunea Sf. Isaac Sirul: „Cel care iubeşte plantele, animalele are un suflet mare.” Nu ştiu dacă am suflet mare, dar îmi plac îndeosebi porumbeii.