Ce au făcut oamenii cu credinţa cea adevărată, pe care Hristos a adus-o din cer, cu toată învăţătura Lui, cu tainele de Dumnezeu aşezate? Le-au schimonosit până la a nu mai putea fi recunoscute, iar unii le-au lepădat, şi în locul învăţăturii Lui au pus născocirile lor, întocmai precum cărturarii şi fariseii, iar în vremea noastră Lev Tolstoi.
Doamne, cât de nemăsurat ai mărit Tu neamul omenesc prin întruparea şi Dumnezeo-Omenitatea Ta şi prin Pururea Fecioara, de Dumnezeu Născătoarea, care te-a întrupat pe tine, şi prin omenirea aleasă de tine în persoana nenumăraţilor sfinţi! Şi cât (o, groază!) te batjocoresc pe Tine şi Biserica Ta, învăţătura Ta, Tainele şi slujbele Tale, alde Tolstoi şi întreaga aşa-zisă intelectualitate care s-a prostit. Doamne, până când batjocura aceasta? Până când această îndrăcire? Doamne, pogoară-Te să sfărâmi acest munte al necredinţei.
(...) Iar Lev Tolstoi dimpreună cu scriitorii asemeni lui, cărora nu este număr, s-au arătat şi trăiesc pe pământ spre a întuneca, strica, prin lipsa lor de Dumnezeu, prin necredinţa şi anarhia lor o mulţime de oameni care le urmează, le citesc scrierile hulitoare. Doamne, pierde-i de pe pământ sau întoarce-i la credinţă, smereşte trufia lor drăcească!
Iar mulţi orbi cu duhul au luat şi iau învăţătură de la Lev Tolstoi, pe care îl citesc cu lăcomie şi cad în cursele întinse cu îndemânare de către el, se înstrăinează de Dumnezeu. Iată roadele talantului drăcesc, semănat de potrivnicul lui Dumenzeu prin sluga sa Tolstoi.
De nu veţi crede în Mine, veţi muri în păcatele voastre. (Ioan 8,24), grăieşte Domnul către farisei. Vai lui Lev Tolstoi, care nu crede în Domnul şi moare în păcatul necredinţei şi hulei împotriva lui Dumnezeu. Moartea păcătosului este cumplită (Psalmi, 33,20). Şi moartea lui, a lui Tolstoi – va fi de spaimă pentru întreaga lume (fireşte, rudele vor ascunde asta).
Fragmente extrase din scrierile Sfântului Ioan de Kronstadt - Spicul Viu, Editura Sophia, 2009
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu