.......................
Acasă............................... ........Galerie Foto ........................Galerie Video

joi, 21 august 2008

La Ivancea - În slujba lui Dumnezeu şi a oamenilor


Relatare de păr. Severian Gheras, parohul bisericii de lemn cu hramul „Sf. Ioan Cel Nou de la Suceava”, mun. Chişinău. (colecţia "Drumul unei biserici.")


Prima parohie unde am fost numit ca preot paroh, a fost satul Nimereuca, r. Camenca. După care am fost numit în deplasare ( temporar ) la biserica „Adormirea Maicii Domnului” str. Bulgară din Chişinău. Dar o deosebită importanţă în decolajul meu pastoral, a avut slujirea în satul Ivancea, Orhei.
În luna februarie, anul 1997, am fost numit preot paroh pentru biserica cu hramul Sfintei Treimi din satul Ivancea, Orhei. În vara aceluiaşi an, ne având casă parohială, pe timp de noapte în zilele în care veneam la parohie, poposeam la familia lui Nicolae şi Larisa Stambul. În perioada anilor de învăţământ 1997-1999, am avut ore de religie la şcoala sanatorială cu menire republicană din s. Ivancea.

În Duminica Ortodoxiei anul 1997, la orele 13:00, am încheiat slujba împreună cu mărturisirea şi împărtăşirea credincioşilor. În Duminica Ortodoxiei, anul 1999, aceiaşi slujbă am încheiat-o aproape de ora 15 00.
În procesul de reînviere a parohiei, foarte importante a fost predicile ţinute cu orice prilej potrivit ( Sf. Liturghie, Spovedanie, Cununii, Înmormântări etc.), oficierea Tainei Sfântului Maslu. Săvârşirea acestei Taine, a adus un bogat rod spiritual în satul Ivancea. Şi astăzi creştinii din Ivancea mă recunosc pe străzile Chişinăului, iar unii mai fideli adeseori sunt prezenţi la slujbele care le săvârşesc. Fiind orginar din regiunea Cernăuţi şi cunoscând limba ucraineană comunicam cu băştinaşii în limba lor şi aceasta tot a fost un factor, care i-a făcut să se apropie de biserică.
Până la slujirea mea în această parohie ca preot titular, cel mai mult a rezistat părintele Ilie Tverdohleb, un an şi şase luni. Cu regret, am găsit parohia foarte disperată după slujirea în ea a preotului Teodor Pelin, care a promis de pe amvon că va sluji trei ani şi dacă în timp de trei ani nu se va schimba nimic atunci va pleca. Ca mai apoi după ce a încheiat rânduiala sărbătorilor de iarnă să plece din această parohie, fără ca măcar să mă aştepte să-mi predea cârma ei.

Când pentru prima dată am sosit la Ivancea, în centrul satului m-a întâlnit o bătrânică şi mi-a spus că ar frecventa biserica, dar nu vine pentru că nu are bani, că nu a primit de mult timp pensia. Iar eu atunci i-am răspuns, că nu am venit să slujesc banilor, ci să slujesc lui Hristos şi poporului. Dacă la momentul, când am fost numit preot în acest sat, eram foarte indignat, considerând că aş fi meritat mai mult, mai târziu peste ani mi-am dat seama, că trecând printr-o parohie ca Ivancea, am deprins unele lucruri, pe care în alt caz nu le-aş fi însuşit.
Mai mult de un an şi jumătate, am slujit cu veşmintele pe care le-am găsit la această biserică şi care erau într-o stare nu din cele mai bune. Pentru ca mai apoi cu ajutorul material a mamei mele şi a unor enoriaşi, am reuşit să confecţionez veşminte noi, care şi astăzi sunt prezente în biserica din Ivancea. Aici şi-a adus un aport considerabil doamna Viorica Culea absolventă a Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Timişoara.
La Ivancea, am avut parte şi de donaţie de icoane din partea familiei Balan din satul Işnovăţ, Criuleni. Unele dintre icoane comandate, au fost achitate de preoteasă. Câteva icoane au fost donate din respect faţă de persona mea, de pictorul grafician dl. Leonid Popescu. Şi după plecarea din această parohie am sprijinit biserica din Ivancea, cu ce ne-a fost cu putinţă.
În luna iunie, anul 1999, am predat parohia părintelui Oleg Dolghier. Într-un fel am găsit parohia şi o cu totul altă parohie şi-a luat rămas bun de la mine, în momentul plecării.
Apreciez foarte mult activitatea sârguincioasă în această parohie a părintelui Oleg Dolghier şi de fiecare dată de câte ori mă duc la Ivancea, revin de acolo cu mare bucurie sufletească.

Am fost preot în această parohie doi ani şi patru luni, iar părintele Oleg Dolghieru, care a venit după mine, spre bucuria sătenilor şi-a cumpărat o casă, a amenajat o gospodărie model şi din câte ştiu urmează să-şi continuie misiunea în Ivancea, până la sfârşitul vieţii împreună cu doamna preoteasă.

SLAVĂ LUI DUMNEZEI PENTRU TOATE!

0 comentarii:

 

Blog Template by YummyLolly.com