.......................
Acasă............................... ........Galerie Foto ........................Galerie Video

marți, 25 noiembrie 2008

„Călăuzeşte-mi voinţa şi învaţă-mă să mă rog...”


„Călăuzeşte-mi voinţa şi învaţă-mă să mă rog, să nădăjduiesc, să cred, să iubesc, să răbd, să iert. Amin.” (Rugăciunea stareţilor de la mănăstirea Optina.)

Relatare de doamna Angela, creştină a bisericii Sf. Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, mun. Chişinău.


Cu şapte ani în urmă Dumnezeu m-a binecuvantat cu un băieţel, care a fost botezat cu numele Teodor. Acest copil l-am aşteptat foarte mult şi l-am îndrăgit încă înainte de a se naşte.
Din fragedă copilările am observat la micuţul Teodor anumite dereglări în comportament. La trei ani şi jumătate în urma unui control medical medicii au stabilit diagnoza – copil autist.
Noi însă, nu am disperat, ci am nădăjduit la Dumnezeu, rugându-ne mereu pentru sănătatea micuţului nostru Teodor.
În data de 9 martie 2007, s-a întâmplat următorul caz. Am ieşit la o plimbare împreună cu Teodor, pe acelaşi traseu pe care am fost şi cu o zi în urmă. La un moment dat copilul, care nu avea nici şase ani împliniţi, a dispărut de lângă noi, iar noi în mare grabă am început să-l căutăm. Căutările noastre, au fost zădarnice. Atunci noi în disperare, am hotărât să dăm la poliţie. Au început căutările de către colaboratorii poliţiei.
Între timp, eu fiind în trecere pe lângă o biserică din sectorul Ciocana, am hotărât să intr şi să aprind o lumânare. Doamna care vindea lumânări, aflând de la mine necazul meu, m-a sfătuit să merg acasă şi să citesc acatistul Sf. Mare Mucenic Mina.
De la biserică m-am îndreptat către casă şi am făcut întocmai cum mă sfătuise femeia de la biserică. Am îngenunchiat în faţa sfintelor icoane şi am început să citesc acatistul Sf. Mare Mucenic Mina. Ajungând cam pe la jumătatea acatistului, s-a produs minunea. Am fost telefonată de la poliţie şi mi s-a spus că l-au găsit pe Teodor al meu… Am lăsat acatistul din mâină, nu îninte de a mulţumi Sfântului Mina şi Maicii lui Dumnezeu pentru ajutorul grabnic.
După acest caz, am înţeles că, în toate momentele grele şi de mare încercare, trebuie să vedem Voia Lui Dumnezeu, pentru că El pe toate le chiverniseşte şi toate le îndreptează…

duminică, 23 noiembrie 2008

Sincere felicitări cu prilejul zilei îngerului!

Nu nouă, ci întru Slava Numelui Tău Doamne!

Aducem sincere felicitări cu prilejul zilei îngerului (Sf. Mucenic Victor şi Stepanida, 11/24.11.08), marelui ctitor al bisericii noastre, domnului Victor Copiimulţi, dorindu-i pace în suflet, sănătate, atât domniei sale cât şi la toţi membrii familiei... şi Bunul Dumnezeu să-l învredincească de un colţişor de rai, după cum şi el, din osteneala sa, a înălţat deja un stâlp către cer spre Slava lui Dumnezeu şi Mântuirea drept măritorilor creştini.

Cu respect, înaltă apreciere şi plecăciune,
Părintele Severian Gheras, îmreună cu creştinii Bisericii de lemn "Sf. Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, mun. Chişinău.

luni, 17 noiembrie 2008

Importanţa unei Şcoli Duminicale la parohie


Importanţa unei Şcoli Duminicale la parohie.
De părintele Severian Gheras, parohul bisericii de lemn cu hramul Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, mun. Chişinău.


După încetarea prigoanei Bisericii în anul 1988, mulţi creştini de bună credinţă au solicitat redeschiderea bisericilor atât în sate cât şi în oraşe, iar frecventatori a bisericilor redeschise, au fost acei creştini, care şi în timpul persecuţiilor comuniste, chiar dacă nu aveau biserica deschisă în sat, mergeau la biserică peste două sau trei sate. În momentul redeschiderii bisericilor, s-au mai alăturat la aceşti creştini şi alţii, dar după ei unele biserici au început şi continuă de fapt să se golească. Care este motivul acestui proces? Este important să menţionăm faptul că până la închiderea bisericilor 1944-45, în şcolile medii atât la sate cât şi la oraş, studiul religiei creştine ortodoxe a fost obligatoriu şi anume aceste cunoştinţe întipărite în mintea şi sufletul copiilor de atunci au contribuit la faptul ca acei copii din 44-45 deja bunici în 88, în temeiul cunoştinţelor acumulate la ora de religie din copilările şi prin experienţa unei trăiri creştine în casa părintească, s-au simţit obligaţi de conştiinţa creştină neadormită, care le-a aparţinut pe parcursul întregii vieţi şi prin aceasta au depus toate eforturile de a redeschide bisericile şi de a lăsa un exemplu viu al urmării credinţei şi păstrării datinilor strămoşeşti, pentru generaţiile posterioare. Cu regret odată cu redeschiderea bisericilor, nu a avut loc şi reîncadrarea în programul de învăţământ şcolar a religiei şi nici preoţii, decât cu anumite excepţii nu au mai fost prezenţi în şcoli. Şi chiar în unele şcoli în care au fost solicitaţi pentru început, nu au putut rămâne, pentru faptul că s-au dovedit a fi mai bolnavi sufleteşte mebrii cadrului didactic şi administrativ al şcolilor respective decât elevii, care şedeau în bănci.
Până şi astăzi majoritatea profesorilor din şcoală şi chiar lectori de la universităţi consideră religia o tradiţie şi sunt lipsiţi de cunoaşterea unui adevăr şi anume că religia este o parte din noi înşişi, căci de atât spunem la Sf. Liturghie :
„Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.”
Este nespus de îmbucurător faptul că în prezent sunt unele şcoli atât în oraşe cât şi la ţară, unde preotul nu este absent şi conlucrarea dintre preot şi şcoală aduce roade frumoase.
Dar ce ne facem acolo unde nu este preotul în şcoală, sau ce putem oferi acelora care nu mai pot fi şcolari, dar doresc să-şi cunoască credinţa creştină ortodoxă de care ţin?
În problema soluţionării acestei întrebări, unele Biserici au deja o experienţă bogată şi cu roade frumoase. Prin cuvântul „roade frumoase”, avem în vedere nu doar biserici pline de enoriaşi, ci familii, care şi după ieşirea de la Sfânta Biserică continuă să trăiască conform învăţăturii Sfintei Scripturi şi a Sfintei Biserici. În oraşul Chişinău asemenea parohii bine organizate pot fi numite parohia „Sfântul Dumitru” şi parohia „Sfântul Gheorghe.” Aceste parohii au reuşit să-şi organizeze viaţa frumoasă şi competentă în cele sfinte a enoriaşilor săi, prin organizarea de la bun început a şcolilor duminicale pentru adulţi şi copii.
Noi la rândul nostru urmând exemplul comunităţilor sus numite, am decis să deschidem o şcoală duminicală penru maturi, deoarece deja al treilea an se predau lecţii în şcoala din cartier de către părintele paroh şi de colaboratorii parohiei noastre. Până în prezent am reuşit să ţinem discursuri cu următoarea tematică:
1. Şcoala duminicală şi importanţa ei;
2. Regulile comportamentului în Sfânta Biserică;
3. Ce este Vecernia, Utrenia, Ceasurile inportanţa şi simbolistica lor;
4. Biblia cuvântul lui Dumnezeu adresat oamenilor.



În afara Sfintelor Slujbe şi a discursurilor ţinute la lecţiile şcolii duminicale, întotdeauna mă stărui atât eu cât şi colaboratorii parohiei ca orice creştin care păşeşte pragul bisericii noastre să afle răspuns la întrebările pe care le are. De obicei duminica în biserica noastră ca şi în alte biserici după închierea Sfintei Liturghii preotul este solicitat pentru săvârşirea anumitor rânduieli în biserică sau la domiciliu şi din acest considerent nu pot să-mi permit să ascult întrebările enoriaşilor şi să le ofer un răspuns. Din acest motiv am spus de pe amvon şi ma adresez şi în acest articol către creştinii de bună credinţă, cât şi pentru cei care vizitează pagina noastră din internet, ca atunci când doresc să aibă un dialog să se străduie să vină la slujbele de vecernie şi la Acatistele, care se slujesc pe parcursul săptămânii. Până în prezent nu a plecat nimeni nici din cort şi nici din biserică fără să i se dea răspuns la întrebarea sa, fără să fie ascultat, sau să i se citească vre-o rugăciune în dependenţă de necesitate...
text tehnoredactat de Cojuhari Svetlana.

joi, 13 noiembrie 2008

Rugăciunea soţilor

Biserica nu poate sa existe fara rugaciunea comuna si fara comuniunea euharistica a membrilor ei. Fara rugaciunea comuna, fara viata religioasa si a trairilor duhovnicesti nu se poate vorbi despre intemeierea unei biserici din casa, pe care o formeaza familia crestina, cea mai mica celula din trupul Bisericii lui Hristos. Acest lucru era sesizat de multi preoti duhovnici. Parintele Alexandr Tolgski obisnuia sa-i intrebe pe cei care veneau la el sa se spovedeasca daca se roaga in fiecare dimineata si seara, dar, mai ales, daca se roaga impreuna cu sotul sau sotia.
La inceputul Liturghiei credinciosilor, preotul rosteste: "Ca si acestia impreuna cu noi sa slaveasca preacinstitul si de mare cuviinta numele Tau, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor."
Daca preotul se roaga pentru intreaga biserica, pentru toti cei ce participa la Liturghie, pentru o singura gura si o singura inima, pentru comuniunea rugatoare si euharistica cu Sfanta Treime, cu atat mai mult, o singura inima, o singura gura trebuie sa aiba cei care formeaza "un singur trup". Cum atunci e posibil ca acest trup sa nu inalte Domnului rugaciuni comune pentru nevoile personale, sa nu aduca multumiri si sa nu-si intareasca unitatea prin impartasirea comuna cu Dumnezeu?
Rugaciunea comuna ne fereste de neintelegeri, ii impaca pe cei certati, ajuta sa inlature nedumeririle aparute. Ea trebuie practicata inca din primele zile ale vietii de familie, - pentru ca, mai tarziu, va fi tot mai greu s-o introducem. Rugaciunea comuna se naste mai usor atunci cand apare deschiderea deplina si iubitoare a sufletelor pentru ea, cand sotii cauta impreuna noi forme de viata - pana in momentul cand vor aparea copiii, se poate forma un singur ritm de viata. Randuiala rugaciunii comune a sotului si a sotiei reprezinta temelia bisericii din casa. Ea ajuta la inradacinarea rugaciunii in inimile copiilor si la organizarea rugaciunilor comune in familie.
Uneori, auzim obiectii care se aduc la adresa rugaciunilor comune ale sotilor atat din partea mirenilor, cat si din partea unor preoti tineri. Inainte de a raspunde la aceste obiectii, vom aminti ca Sfintii Parinti deosebeau cateva trepte ale rugaciunii.
"Prima treapta, spune Sfantul Teofan Zavoratul, este rugaciunea trupeasca, care tine mai mult de rostirea ei si in inchinaciuni. Atentia se risipeste, inima nu simte nimic si nu simti nici o tragere de inima: e nevoie de multa rabdare, munca si sudoare. Cu toate acestea insa continua s-o savarsesti. Aceasta este rugaciunea lucratoare. A doua treapta este rugaciunea atenta: treptat mintea reuseste sa se concentreze si s-o savarseasca cu mare atentie, fara graba. Atentia se contopeste cu cuvantul Scripturii si il rosteste ca fiind al sau. A treia treapta este rugaciunea simtului: atentia incalzeste inima si, ceea ce este in gand devine simt. Acolo avem cuvant de umilinta, iar aici insasi umilinta; acolo cerere, iar aici sentimentul de nevoie. Cine a trecut de aceasta treapta, acela se roaga fara cuvinte, caci Dumnezeu este Dumnezeul cuvantului. La aceasta treapta nu mai este nevoie sa citesti si nici sa te gandesti la cuvintele pe care le rostesti, ci numai de petrecere in simtire cu insemnele cunoscute de rugaciune. A patra treapta este rugaciunea duhovniceasca. Ea incepe in momentul cand sentimentul de rugaciune trece in unul neintrerupt. Acest sentiment este darul Duhului Dumnezeiesc, care se roaga pentru noi. Acest sentiment constituie ultima treapta a rugaciunii."
Treptele rugaciunii arata nivelul la care a ajuns omul in aspiratia sa catre Dumnezeu, desi felurile rugaciunii in viata unui mirean pot sa se schimbe in functie de lucrarile lui de rugaciune. De regula, la tinerii care se pregatesc sa se casatoreasca, dar si la unii soti tineri, rugaciunea este fie lucratoare, fie atenta. Persoana care practica rugaciunea neincetata sau duhovniceasca nu se va casatori niciodata: familia si grijile lumesti constituie o piedica pentru implinirea bucuriei duhovnicesti, pentru simtirea comuniunii depline cu Dumnezeu. De aceea, cand vine vorba despre rugaciunea comuna a sotilor, vom avea in vedere treptele cele mai de jos ale rugaciunii.
Care sunt obiectiile care se aduc la adresa rugaciunii comune a sotilor? Prima: multi spun ca atunci "cand unul din soti citeste cu voce tare pravila, mintea celuilalt zboara departe de la rugaciune." Dar si la biserica, mintea noastra "zboara departe", ceea ce nu inseamna insa ca nu mai trebuie sa mergem la biserica, ci sa ne straduim sa ne adunam gandurile. In timpul rugaciunii comune unul din soti rosteste rugaciunea cu voce tare, iar celalalt o repeta in gand si impreuna se adreseaza lui Dumnezeu cu o singura strigare, cu slavoslovii si multumiri, cerand de la El bunuri duhovnicesti, sufletesti si trupesti.
Un scriitor bisericesc din primele veacuri scria ca crestinii se aduna pentru a se ruga impreuna, pentru ca cei mai experimentati in rugaciune sa-i indrume pe cei tineri. De cele mai multe ori, aceasta remarca este valabila si pentru rugaciunile comune ale sotilor. Ea trebuie respectata, organizand rugaciuni comune si cu copiii.
Rugaciunea comuna ne obisnuieste cu disciplina duhovniceasca. Noi mergem la biserica pentru ca rugaciunea noastra personala este sustinuta de cea comuna. Cu rugaciunea comuna incepe si sfarseste ziua in seminariile si academiile teologice. Pe rugaciunea comuna se construieste viata in manastirile de obste. Uneori chiar si rugaciunea lui Iisus se face in comun, caci ea, cum spun preotii induhovniciti, intemeiaza fratia duhovniceasca in Hristos.
Rugaciunea exterioara, savarsita acasa sau in biserica este doar o forma a rugaciunii. Pe cand esenta, sufletul rugaciunii se afla in mintea si in inima omeneasca. "Pravila noastra de rugaciune, - scria Sfantul Teofan Zavoratul, - toate rugaciunile, alcatuite pentru folosinta lor acasa, contin cereri intelepte catre Dumnezeu. Cel ce le savarseste, desi este putin atent, nu poate ramane nepasator fata de aceste adresari intelepte, numai daca este neatent cu desavarsire fata de lucrarea pe care o face."
E bine ca sotii, in timpul citirii impreuna a pravilei lor de rugaciune, sa citeasca pe rand sau pe zile unele parti din ea. Aceasta creeaza egalitate in rugaciune intre ei, intensifica rugaciunea lor. Abateri de la aceasta regula pot aparea doar in familiile de preoti, unde sotul spune doar rugaciunile incepatoare sau de la sfarsit si din cand in cand in familiile in care unul din membri s-a convertit de curand.
A doua obiectie impotriva pravilei de rugaciune comuna a sotilor este urmatoarea: rugaciunea este comunicarea personala a omului cu Dumnezeu, este o traire intima, - experienta de rugaciune este individuala; ru-gandu-ne impreuna cu cineva, rugaciunea noastra personala slabeste. Aceasta obiectie o auzim destul de des de la preotii de curand hirotoniti si mai rar de la mireni. Ea apare atunci cand unuia din soti i se pare ca poseda o experienta mai mare de rugaciune decat celalat. Impotriva acestei obiectii aducem cuvintele Apostolului Petru (1 Petru 3, 7): "Voi, barbatilor, de asemenea, traiti intelepteste cu femeile voastre si faceti-le parte de cinste, ca unora care, impreuna cu voi, sunt mostenitoare ale harului vietii, asa incat rugaciunile voastre sa nu fie impiedicate."
Traind in unitate sufleteasca si trupeasca, nu se poate creste duhovniceste fara sustinerea celuilalt. Un parinte marturisea: "Am inteles, ca daca eu am luat-o inainte, iar sotia mea a ramas in urma, ea va fi mai departe de mine si viceversa." In unele situatii se produce ruperea duhovniceasca dintre sot si sotie si casnicia lor se transforma sau intr-o simpla convietuire, sau intr-o viata comuna sub acelasi acoperis. Acest fapt se rasfrange nemijlocit asupra familiei.
In momentul cresterii cerintelor de rugaciune, rugaciunea comuna nu trebuie sa niveleze individualitatea fiecaruia din soti. In pravila comuna de rugaciune, ca si in biserica, fiecare se roaga intr-un anumit fel si in mod personal, dar toti la un loc comunica cu Dumnezeu. Totusi, rugaciunea comuna nu inlatura pe cea individuala din timpul zilei. Sotul sau sotia care se trezeste mai devreme poate rosti inainte de pravila o rugaciune, la fel cum face preotul inainte de a incepe Liturghia, pe care o savarseste impreuna cu poporul.
Cand in familie apar copii, o vreme rugaciunea comuna este posibila doar o singura data pe zi. Dar pana atunci trebuie sa ne formam deprinderea de a ne ruga in comun. Mi s-a intamplat sa aud odata: "Noi nu putem sa ne rugam impreuna, deoarece am auzit pe cineva spunand ca cea mai periculoasa este rugaciunea formala." Intr-adevar, rugaciunea formala este un pericol, de care nu scapa nici cel ce se roaga in singuratate, nici cel ce se afla intr-o biserica plina de oameni, nici cel care se roaga acasa impreuna cu familia. Impotriva acestui pericol se poate lupta, folosind drept arme propria vointa si rugaciunea.
Inca de la inceput crestinii au inteles necesitatea rugaciunii in comun a sotilor. Dupa Tertulian, intr-o familie crestina model "sotii se roaga impreuna, ingenuncheaza pentru rugaciune impreuna, postesc impreuna, se incurajeaza unul pe altul si conduc impreuna. Ei sunt egali in Biserica si in convorbirea cu Dumnezeu, impreuna impart saracia si bogatia, nu au nimic de ascuns unul fata de celalalt si nu se simt o povara pentru celalalt. Ei canta impreuna psalmi. Iisus Hristos se bucura la vederea unei astfel de familii, trimite pacea Sa asupra acestei case si locuieste impreuna cu ei".
Un loc important in viata unui preot il ocupa rugaciunea individuala: pe langa obisnuitele pravile de dimineata si de seara, el, de multe ori (iar uneori si in fiecare zi), citeste randuiala inainte de savarsirea Liturghiei, se roaga pentru fiii duhovnicesti. Iar acasa, inalta rugaciuni catre sfinti, catre Nascatoarea de Dumnezeu, catre Persoanele Sfintei Treimi, acatiste, canoane etc. Preotul mirean are un ritm de viata cu totul aparte, diferit de cel al celorlalti membri ai familiei. Aceasta face si mai importanta savarsirea rugaciunilor in comun impreuna cu familia si chiar a unor slujbe tinute acasa, in frunte cu sotul si tatal.
Rugaciunile savarsite acasa de catre soti ne apar ca modele de viata ce ne-au ramas inca din primele veacuri crestine. Cu ajutorul rugaciunii, putem nu doar sa vedem si sa constientizam, ci si sa simtim pe sotia sau pe sotul ca fiind impreuna-mostenitori ai vietii in har.
Continutul si formele rugaciunilor sotilor pot fi destul de variate. Ele se stabilesc conform necesitatii sufletesti, experientei religioase a sotului si a sotiei, evenimentelor Prin care au trecut membrii familiei sau cei apropiati ei.
Baza rugaciunii zilnice a mireanului constituie pravilele de dimineata si de seara. Cu toate acestea insa, uneori, datorita conditiilor de viata comuna, poate fi doar una din ele. Aceasta individualizare a uneia din pravile se refera, de obicei, la cea de dimineata, si apare imediat dupa nasterea copilului: sotia doarme dupa ce a stat aproape toata noaptea treaza, iar sotul se grabeste sa plece la serviciu. Rugaciunea comuna zilnica trebuie sa fie scurta, pentru ca sa se reverse cu bucurie asupra fiecaruia din soti. E inutil sa obosim sotia cu pomelnice, pe care le citeste sotul-preot etc.
In zilele de grea incercare si tristete, de bucurie si bunastare, pe langa rugaciunile obisnuite, se pot include in pravila rugaciuni speciale. Astfel de situatii pot fi calatoriile, nasterea apropiata a unui copil, primirea unui apartament, precum si multe alte evenimente si rugaciuni de multumire pentru binefacerile primite.
Familia nu trebuie sa se rezume numai la rugaciuni pentru nevoile ei zilnice. Fiind o parte a Bisericii, ea trebuie sa se roage pentru intreaga Biserica si pentru intai statatorii ei, pentru membrii ei, pentru preotul duhovnic, pentru rude si prieteni. Rugaciunea in comun pentru o anumita persoana este nu numai un ajutor pentru aceasta, dupa cum spune insusi Mantuitorul: "daca doi dintre voi se vor invoi pe pamant in privinta unui lucru pe care il vor cere, se va da lor de catre Tatal Meu, Care este in ceruri" (Mt. 18, 19), ci si sporeste dragostea si apropierea duhovniceasca a celor ce se roaga. E bine ca in familie sa existe un pomelnic comun. El ii uneste pe soti in rugaciunea lor si in grija lucratoare pentru ceilalti oameni. Exista o formula speciala care se foloseste la rugaciunile citite in comun.
Pe masura cresterii duhovnicesti si a dobandirii anumitor cunostinte ale randuielilor bisericesti, este bine ca in familie sa se organizeze slujbe care nu cer prezenta unui preot. Rugati-va impreuna si sa va ajute Dumnezeu sa va intemeiati propriile biserici din casa.


Pr. Prof. Gleb Kaleda

marți, 11 noiembrie 2008

ORARUL SERVICIILOR DIVINE, luna noiembrie, Biserica Ortodoxă „Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava”, mun. Chişinău


ORARUL SERVICIILOR DIVINE,

care se vor săvârşi pe parcursul lunii noiembrie, în biserica „Sfîntul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava”.



01.11.2008 Sîmbăta Pomenirea morţilor.
7.00 Rugăciunile Dimineţii, Paraclisul Maicii Domnului, Acatistul pentru cei răposaţi
8.30 Ceasurile
9.00 Sfânta Liturghie
11.00 Te-Deum pentru sănătate (moleben)
11.20 Pomenirea răposaţilor
- - - - - - - - - - - - - - - - -
15.45 Ceasul 9
16.00 Vecernia

02.11.2008 Duminica XX după Cincizecime.
7.00 Rugăciunile Dimineţii, Paraclisul Maicii Domnului, Acatistul nefăcutului Chip al Domnului nostru Iisus Hristos
8.30 Ceasurile
9.00 Sfânta Liturghie
11.00 Te-Deum pentru sănătate (moleben)
11.20 Pomenirea răposaţilor

03.11.2008 Luni
17.30 Acatistul Sfântului Mucenic Ciprian şi Acatistul Sfântului şi Dreptului Ioan de Kronştadt cu Sfinţirea Apei şi Drumul Crucii

05.11.2008 Miercuri
17.30 Acatistul Sfintei şi Fericitei Xenia de Sankt – Petersburg

06.11.2008 Joi
8.00 Acatistul Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiţi” şi Paraclisul Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava

07.11.2008 Vineri
15.45 Ceasul 9
16.00 Vecernia


08.11.2008 Sîmbăta Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir
7.00 Rugăciunile Dimineţii, Paraclisul Maicii Domnului, Acatistul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir şi Acatistul Preacuviosului Părintelui nostru Dimitrie cel Nou din Basarabi
8.30 Ceasurile
9.00 Sfânta Liturghie
11.00 Te-Deum pentru sănătate (moleben)
11.20 Pomenirea răposaţilor
- - - - - - - - - - - - -
15.45 Ceasul 9
16.00 Vecernia

09.11.2008 Duminica XXI după Cincizecime.
7.00 Rugăciunile Dimineţii, Paraclisul Maicii Domnului, Acatistul Cuv. Alexandru Svirschii şi Acatistul nefăcutului Chip al Domnului nostru Iisus Hristos
8.30 Ceasurile
9.00 Sfânta Liturghie
11.00 Te-Deum pentru sănătate (moleben)
11.20 Pomenirea răposaţilor

10.11.2008 Luni
16.00 Acatistul Cuviosului Iov de la Poceaev şi Acatistul Sfântului şi Dreptului Ioan de Kronştadt cu Sfinţirea Apei şi Drumul Crucii

12.11.2008 Miercuri
17.30 Acatistul Sfintei şi Fericitei Xenia de Sankt – Petersburg

13.11.2008 Joi
8.00 Acatistul Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava

15.11.2008 Sîmbăta
9.00 Pomenirea răposaţilor
- - - - - - - - - - - - - - - - -
15.45 Ceasul 9
16.00 Vecernia

16.11.2008 Duminica XXII după Cincizecime.
7.00 Rugăciunile Dimineţii, Paraclisul Maicii Domnului, Acatistul Sfântului Teofil cel nebun întru Hristos şi Acatistul nefăcutului Chip al Domnului nostru Iisus Hristos
8.30 Ceasurile
9.00 Sfânta Liturghie
11.00 Te-Deum pentru sănătate (moleben)
11.20 Pomenirea răposaţilor

17.11.2008 Luni
17.30 Acatistul Sfântului Nectarie Taumaturgul de la Eghina şi Acatistul Sfântului şi Dreptului Ioan de Kronştadt cu Sfinţirea Apei şi Drumul Crucii

19.11.2008 Miercuri
16.30 Acatistul Sfintei şi Fericitei Xenia de Sankt – Petersburg
17.30 Taina Sfântului Maslu cu Sfinţirea Apei

20.11.2008 Joi
8.00 Acatistul Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava
- - - - - - - - - - - - - - - - -
15.45 Ceasul 9
16.00 Vecernia

21.11.2008 Vineri Soborul Sfinţilor Arhangheli: Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Selafiil, Iegudiil, Varahiil şi Ieremiil.
7.00 Rugăciunile Dimineţii, Paraclisul Maicii Domnului, Acatistul Sfântului Arhanghel Rafail şi Acatistul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil
8.30 Ceasurile
9.00 Sfânta Liturghie
11.00 Te-Deum pentru sănătate (moleben)
11.20 Pomenirea răposaţilor

22.11.2008 Sîmbăta
9.00 Pomenirea răposaţilor
- - - - - - - - - - - - - - - - -
15.45 Ceasul 9
16.00 Vecernia

23.11.2008 Duminica XXIII după Cincizecime.
7.00 Rugăciunile Dimineţii, Paraclisul Maicii Domnului, Acatistul Sfinţilor Martiri Brâncoveni Constantin Vodă, cu fii săi Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi sfetnicul Inache şi Acatistul nefăcutului Chip al Domnului nostru Iisus Hristos
8.30 Ceasurile
9.00 Sfânta Liturghie
11.00 Te-Deum pentru sănătate (moleben)
11.20 Pomenirea răposaţilor

24.11.2008 Luni Sfântul Mare Mucenic Mina
17.30 Acatistul Sfântului Mare Mucenic Mina şi Acatistul Sfântului şi Dreptului Ioan de Kronştadt cu Sfinţirea Apei şi Drumul Crucii

26.11.2008 Miercuri
17.30 Acatistul Sf. Irh. Ioan Gură de Aur şi Acatistul Sfintei şi Fericitei Xenia de Sankt – Petersburg

27.11.2008 Joi (Lăsatul secului pentru Postul Crăciunului)
8.00 Acatistul Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava

29.11.2008 Sîmbăta Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei
9.00 Pomenirea răposaţilor
- - - - - - - - - - - - - - - - -
15.45 Ceasul 9
16.00 Vecernia


30.11.2008 Duminica XXIV după Cincizecime.
7.00 Rugăciunile Dimineţii, Paraclisul Maicii Domnului, Acatistul Sfinţilor Mucenici Mărturisitori Gurie, Samon şi Aviv şi Acatistul nefăcutului Chip al Domnului nostru Iisus Hristos
8.30 Ceasurile
9.00 Sfânta Liturghie
11.00 Te-Deum pentru sănătate (moleben)
11.20 Pomenirea răposaţilor


Adresa Bisericii este:
mun. Chişinău, str. Mihai Viteazul 12 (lângă patinoarul „ice BRAVO”)

Preot paroh Severian (Gheras)
Telefon: 079335009

SLAVĂ LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE!
 

Blog Template by YummyLolly.com