Importanţa unei Şcoli Duminicale la parohie

Importanţa unei Şcoli Duminicale la parohie.
De părintele Severian Gheras, parohul bisericii de lemn cu hramul Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, mun. Chişinău.


După încetarea prigoanei Bisericii în anul 1988, mulţi creştini de bună credinţă au solicitat redeschiderea bisericilor atât în sate cât şi în oraşe, iar frecventatori a bisericilor redeschise, au fost acei creştini, care şi în timpul persecuţiilor comuniste, chiar dacă nu aveau biserica deschisă în sat, mergeau la biserică peste două sau trei sate. În momentul redeschiderii bisericilor, s-au mai alăturat la aceşti creştini şi alţii, dar după ei unele biserici au început şi continuă de fapt să se golească. Care este motivul acestui proces? Este important să menţionăm faptul că până la închiderea bisericilor 1944-45, în şcolile medii atât la sate cât şi la oraş, studiul religiei creştine ortodoxe a fost obligatoriu şi anume aceste cunoştinţe întipărite în mintea şi sufletul copiilor de atunci au contribuit la faptul ca acei copii din 44-45 deja bunici în 88, în temeiul cunoştinţelor acumulate la ora de religie din copilările şi prin experienţa unei trăiri creştine în casa părintească, s-au simţit obligaţi de conştiinţa creştină neadormită, care le-a aparţinut pe parcursul întregii vieţi şi prin aceasta au depus toate eforturile de a redeschide bisericile şi de a lăsa un exemplu viu al urmării credinţei şi păstrării datinilor strămoşeşti, pentru generaţiile posterioare. Cu regret odată cu redeschiderea bisericilor, nu a avut loc şi reîncadrarea în programul de învăţământ şcolar a religiei şi nici preoţii, decât cu anumite excepţii nu au mai fost prezenţi în şcoli. Şi chiar în unele şcoli în care au fost solicitaţi pentru început, nu au putut rămâne, pentru faptul că s-au dovedit a fi mai bolnavi sufleteşte mebrii cadrului didactic şi administrativ al şcolilor respective decât elevii, care şedeau în bănci.
Până şi astăzi majoritatea profesorilor din şcoală şi chiar lectori de la universităţi consideră religia o tradiţie şi sunt lipsiţi de cunoaşterea unui adevăr şi anume că religia este o parte din noi înşişi, căci de atât spunem la Sf. Liturghie :
„Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.”
Este nespus de îmbucurător faptul că în prezent sunt unele şcoli atât în oraşe cât şi la ţară, unde preotul nu este absent şi conlucrarea dintre preot şi şcoală aduce roade frumoase.
Dar ce ne facem acolo unde nu este preotul în şcoală, sau ce putem oferi acelora care nu mai pot fi şcolari, dar doresc să-şi cunoască credinţa creştină ortodoxă de care ţin?
În problema soluţionării acestei întrebări, unele Biserici au deja o experienţă bogată şi cu roade frumoase. Prin cuvântul „roade frumoase”, avem în vedere nu doar biserici pline de enoriaşi, ci familii, care şi după ieşirea de la Sfânta Biserică continuă să trăiască conform învăţăturii Sfintei Scripturi şi a Sfintei Biserici. În oraşul Chişinău asemenea parohii bine organizate pot fi numite parohia „Sfântul Dumitru” şi parohia „Sfântul Gheorghe.” Aceste parohii au reuşit să-şi organizeze viaţa frumoasă şi competentă în cele sfinte a enoriaşilor săi, prin organizarea de la bun început a şcolilor duminicale pentru adulţi şi copii.
Noi la rândul nostru urmând exemplul comunităţilor sus numite, am decis să deschidem o şcoală duminicală penru maturi, deoarece deja al treilea an se predau lecţii în şcoala din cartier de către părintele paroh şi de colaboratorii parohiei noastre. Până în prezent am reuşit să ţinem discursuri cu următoarea tematică:
1. Şcoala duminicală şi importanţa ei;
2. Regulile comportamentului în Sfânta Biserică;
3. Ce este Vecernia, Utrenia, Ceasurile inportanţa şi simbolistica lor;
4. Biblia cuvântul lui Dumnezeu adresat oamenilor.

În afara Sfintelor Slujbe şi a discursurilor ţinute la lecţiile şcolii duminicale, întotdeauna mă stărui atât eu cât şi colaboratorii parohiei ca orice creştin care păşeşte pragul bisericii noastre să afle răspuns la întrebările pe care le are. De obicei duminica în biserica noastră ca şi în alte biserici după închierea Sfintei Liturghii preotul este solicitat pentru săvârşirea anumitor rânduieli în biserică sau la domiciliu şi din acest considerent nu pot să-mi permit să ascult întrebările enoriaşilor şi să le ofer un răspuns. Din acest motiv am spus de pe amvon şi ma adresez şi în acest articol către creştinii de bună credinţă, cât şi pentru cei care vizitează pagina noastră din internet, ca atunci când doresc să aibă un dialog să se străduie să vină la slujbele de vecernie şi la Acatistele, care se slujesc pe parcursul săptămânii. Până în prezent nu a plecat nimeni nici din cort şi nici din biserică fără să i se dea răspuns la întrebarea sa, fără să fie ascultat, sau să i se citească vre-o rugăciune în dependenţă de necesitate...

text tehnoredactat de Cojuhari Svetlana.