Enoriaşii Bisericii “Sfîntul Ioan cel Nou de la Suceava” în pelerinaj la mănăstirile din judeţele Neamţ şi Suceava

Încă din toamna anului 1998 un grup de credincioşi, lucrători ai Bisericii, şi-au exprimat dorinţa de a face un pelerinaj la mănăstirile din zona Neamţului şi de a ajunge la manăstirea “Sfîntul Ioan cel Nou de la Suceava” pentru a se închina Sfintelor Sale moaşte.
Iniţial, din diferite motive acest lucru nu a fost posibil.

Prima încercare a eşuat.

La sfîrşitul lunii noiembrie 2008, avînd viza deschisă şi toate actele în ordine, grupul de pelerini a pornit spre frontieră. Aici, în timpul verificării paşapoartelor s-a dovedit a fi defect paşaportul conducătorului de grup. Din această cauză tot grupul a fost întors de la frontieră. Preotul Severian, organizatorul pelerinajului, cu referire la aceasta spune: “Durata indicată în invitaţie nu ne permitea să obţinem încă o viză pentru ieşirea din ţară. Astfel, a trebuit să mai dureze ceva timp pentru perfectarea noii vize, încît după sărbătorile Sfintelor Paşti, în luna mai 2009, acest pelerinaj să aibă loc.” “Pe lîngă lucrătorii şi credincioşii bisericii noastre, în grup au fost şi cîteva persoane ce ţin de alte parohii, dar care au mai pelerinat în zona aceasta” mai adaugă părintele.

Cu binecuvîntarea lui Dumnezeu, din nou am pornit la drum.
După ce au trecut cu bine frontiera, grupul de pelerini a început vizitele pe la mănăstiri.
“Pentru prima dată am poposit la mănăstirea Sihăstria, unde am şi fost cazaţi pe parcursul nopţii. Apoi, pelerinînd pe la mănăstirile din zonă, am ajuns la mănăstirea “Petru Vodă” cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”” relatează Părintele Severian. Aici credincioşii au avut parte de o priveghere de noapte deosebită, după care, la ora 4.30 dimineaţa, părintele Iustin Pîrvu a binevoit să primească la audienţă pe fiecare membru din grupul nostru. O parte din ei au rămas surprinşi de luciditatea şi înţelepciunea duhovnicească a părintelui Iustin.
Despre următorul popas, părintele Severian povesteşte: “O profundă impresie asupra pelerinilor a lăsat vizitarea mănăstirii Bisericani şi dialogul cu unul din monahii obştii.”
Dacă în prima seara credincioşii au fost cazaţi la mănăstrirea Sihăstria, în a doua seară la schitul de maici de la manăstirea “Petru Vodă”, în cea dea treia seară cazarea a avut loc la mănăstirea Pîngăraţi. Aici părintele Stareţ Teofil (Lefter) i-a încîntat pe membrii grupului cu modestia sa. Pentru prima dată credincioşii au luat parte la o priveghere care a durat în jur de 5 ore, la această mănăstire. A doua zi au luat parte şi la Sfînta Liturghie, rămînînd profund miraţi de faptul că biserica atît de încăpătoare ca cea a mănăstirii Pîngăraţi, devenise neîncăpătoare pentru mulţimea credincioşilor care au venit la rugăciune.
“După frumosul prînz care ni s-a oferit la Pîngăraţi, ne-am îndreptat drumul spre mănăstirea Bistriţa, după care am poposit la mănăstirea “Sfîntul Ioan cel Nou de la Suceava”. Aici, oricine ar veni nu poate să nu constate că starea de duh care se simte graţie moaştelor Sfîntului şi tipicului slujbelor respectat cu stricteţe, este ceva aparte” continuă povestirea părintele.

Impresii de călătorie.

Întorcîndu-se în parohie, grupul de credincioşi multe zile la rînd a continuat să povestească despre acest pelerinaj.
Domnul Vitalie Lupuşor, unul din pelerini, îşi aminteşte: “În mod deosebit am fost impresionat la mănăstirea Bisericani de călugărul ce l-am întîlnit spontan. Nu a impresionat prin povestirile sale, ci prin felul său de a fi, prin trăirea sa şi prin deschiderea sufletească ce a avut-o cu noi toţi. Anume în persoana sa am văzut o adevărată trăire călugărească.
La mănăstirea Pîngăraţi mi-a rămas în memorie soborul frumos, plasat în munţi, într-un loc retras de zgomotul lumii. Cînd ne apropiam de sobor, am întîlnit un călugăr de vreo 60 de ani, îmbrăcat sărăcăcios. Se observa contrastul dintre soborul frumos şi acest călugăr şi mi-am amintit de cuvintele călugărului de la Bisericani, care a spus că: acum se fac palate în loc de biserici, fie ca Bunul Dumnezeu să le dea Har celor care le conduc.
De asemenea, mi-a plăcut mult curăţenia şi liniştea de la Agapia de Jos. Spre Agapia de Sus am mers pe jos, simţind greutatea distanţei.”
“Deşi nu am pelerinat pentru prima dată în aceste locuri, am simţit şi de această dată urma şi atmosfera lăsată de părintele Ilie Cleopa şi părintele Paisie Olaru”, mai spune domnul Vitalie.
Cu Mila şi Ajutorul lui Dumnezeu, sperăm ca pe viitor să organizăm mai multe pelerinaje, întru sporirea credinţei neamului nostru. Amin!

a consemnat Ana Casian.