.......................
Acasă............................... ........Galerie Foto ........................Galerie Video

sâmbătă, 18 septembrie 2010

Să aducem bătrânilor bucuria duhovnicească


Recent azilul republican pentru bătrâni şi invalizi din municipiul Chişinău a fost cuprins de o bucurie aparte: părintele Boris Canţîr, parohul bisericii pe lângă azil, şi-a sărbătorit ziua de naştere. Cu această ocazie am mers să vizităm lăcaşul sfânt, dar şi să-l întrebăm pe părinte despre greutăţile, precum şi bucuriile slujirii într-un azil. Deşi nu era vreme de slujbă, l-am găsit înconjurat de enoriaşii care aşteptau sfaturi pentru suflet. Firav trupeşte, ne-a impresionat enorm cu înălţimea răbdării şi bunătăţii sale.

-Părinte, povestiţi-ne puţin despre viaţa şi experienţa de slujitor al altarului.
-M-am născut în 1972, 26 iunie, satul de baştină este Sălcuţa, raionul Căuşeni. În sat biserica totdeauna a fost deschisă, aşa că am activat în biserică de mic copil până la înscrierea la seminarul de la Chiţcani. M-am înscris la seminar în 1992, şi mi-am făcut aici studiile timp de 4 ani. În 1996 am absolvit seminarul, iar în 1997 am fost hirotonit şi binecuvântat de ÎPS Mitropolit Vladimir să fiu paroh al bisericii care s-a inaugurat aici, în incinta azilului cu hramul „Sf. Serafim de la Sarov”.

-Aţi menţionat seminarul de la mănăstirea Chiţcani. L-aţi cunoscut pe părintele Selafiil, ieroschimonahul bine cunoscut de acolo?
-El mi-a fost duhovnic. Eu am avut toată viaţa duhovnici foarte evlavioşi şi cuvioşi. Primul duhovnic mi-a fost părintele Serghie, duhovnicul moldovenilor de la lavra Poceaev. După trecerea la Domnul a părintelui Serghie, cu binecuvântarea lui, am fost transferat la părintele Selafiil. Astfel, până la adormirea lui, am fost fiu duhovnicesc al său.
A fost un duhovnic foarte modest, foarte simplu, a dus o viaţă de nevoi. Niciodată nu s-a plâns, niciodată n-a încercat să atragă atenţia la nevoile sale sau să roage pe cineva să-i facă ceva. Se spune că a fost puternic cu duhul - da, a fost – din experienţa mea cofirm acest lucru. Întotdeauna când mă duceam la chilia lui cu familia, el, fiind nevăzător, căci îşi pierduse vederea de 20 de ani, deodată îi numea pe toţi cei prezenţi, toate împrejurările, şi multe alte lucruri care nu izvorau din memoria sa.
În anul 2005, după absolvirea academiei, la cererea credincioşilor trebuia să fiu transferat la biserica de la Cuhureştii de Sus. Când am mers la el să cer binecuvântare, el nu mi-a dat-o. Părintele mi-a povestit atunci despre biserica în care slujesc, cum e ea, aveai impresia că el fost pe aici. Şi în privinţa familiei – am trecut prin momente foarte grele pentru că situaţia unui preot paroh într-un azil de bătrâni nu era una dintre cele mai plăcute – mereu era aşa cum îmi spunea el, iar lucrurile decurgeau conform binecuvântării lui.

-Părinte, cum aţi ajuns să slujiţi în această instituţie?
-După ce am terminat studiile, timp de o lună mi-am făcut practica la catedrala Ciuflea. Aici a fost trimis un alt preot, care, după o lună, a refuzat şi am fost numit să slujesc eu
, necătând la faptul că înainte de aceasta am fost cerut ca preot paroh în raionul de baştină, într-un sat din apropierea satului meu natal. Pentru mine a fost o nedumerire, mai ales că nu am avut niciodată dorinţa de a sluji într-o parohie din Chişinău. În iulie 1997 am fost binecuvântat să fac prima slujbă aici. Când am venit aici, situaţia era dramatică: erau trei slujitori auxiliari, care de jumătate de an nu fuseseră salarizaţi, lumânări nu erau în vânzare, la slujbe erau numai potirul şi discul şi mai mult nimic. Pe atunci pe lună venitul bisericii era de 5-6 lei. Aşa eram nevoiţi să supravieţuim. Deşi pe parcursul a 13 ani am cerut să plec de 7 ori, tot aici am rămas.

-Prin ce se deosebeşte slujirea la biserica „Sf. Serafim de la Sarov” de slujirea la alte biserici?
-Contingentul enoriaşilor acestei biserici îl reprezintă tutelaţii statului. În situaţia lor au nevoie de o îngrijire duhovnicească deosebită de cei din oraş, pentru că, în primul rând, enoriaşii de aici nu au posibilitatea să postească. În fiecare post suntem nevoiţi să-i convingem pe tutelaţi să se înfrâneze de la bucate o zi, două înainte de a fi împărtăşiţi.
Pe lângă acestea, jertfele pe care le primim noi - mai mult de jumătate le oferim bătrânilor, petru că sunt multe lucruri pe care statul nu are posibilitate să le acorde. Noi o facem pentru a-i bucura câtuşi de puţin. Fiindcă în societate a fost o perioadă când aveau valoare doar lucrurile reale, aceşti bătrâni şi invalizi, în afară de atenţia duhovnicească, o aşteaptă şi pe cea materială. Sunt ispitiţi şi de darurile pe care sectarii le fac unor tutelaţi de aici. Astfel, constatăm că bătrânii sunt ca nişte copii însetaţi de comunicare şi mâmgâiere pe care le oferim în fiece zi. Aici se adeveresc cuvintele Sf. Ioan Damaschin, care spune: ”Toate sunt deşertăciuni, cele omeneşti.”
Ca paroh, întotdeauna sunt în căutare de fonduri, de sponsori, de ajutoare pentru a putea menţine biserica şi misiunea ei în azil. Este foarte greu, dar facem faţă cu ajutorul lui Dumnezeu şi a Sfântului Serafim de la Sarov. Trebuie să aducem bătrânilor bucuria duhovnicească.

-Lucrează biserica şi cu angajaţii azilului şi dacă da,cum se manifestă acest lucru?
-Numaidecât. Are loc o colaborare foarte strânsă şi cu administraţia, care s-a străduit să ne meargă mereu în întâmpinare. Desigur că au fost şi momente de criză, în dependenţă de guvernare, dar cu majoritatea din administratori am avut şi avem o conlucrare foarte bună. Găsim întotdeauna căi de rezolvare a problemelor.
Aici am călugărit două bătrâne şi m-am ciocnit cu administraţia, care nu dorea acest lucru. Noi am fost nevoiţi să luptăm şi, până la urmă, cu binecuvântarea ÎPS Mitropolit Vladimir, s-au călugărit şi apoi s-au făcut şi schimnice. Eram nevoiţi să ducem tratative cu administraţia pentru a obţine o cameră numai pentru ele. Era greu, fiindcă în primii ani după căderea comunismului oamenii încă nu era gata să primească creştinismul şi valorile sale.

-În afară de perioadele de criză, care alte greutăţi aţi întâmpinat?
- În primii ani de slujbă mi-a fost foarte greu, chiar am vieţuit cu familia în azil timp de patru ani. Totuşi dacă aş mai avea o viaţă, aş alege aceeaşi cale, pentru că aceste experienţe mi-au fost de mare folos.
În prezent sunt personalităţi care vorbesc urât de Biserică, deşi nu le-am dat niciodată prilejul pentru aceasta. Ştiţi, diavolul îşi face lucrările sale. Unde arde lumina, el vrea să fie întuneric. Dar noi ne bucurăm că Dumnezeu nu ne părăseşte datorită Sf. Serafim de Sarov, care este un mare rugător şi un mare făcător de minuni. Existenţa acestei biserici este minunea Sfântului. Mi-aduc aminte că în 1999 existenţa bisericii era sub semnul întrebării. Tot atunci trebuia să vină mitropolitul să facă slujba de 15 ianuarie (hramul bisericii) şi m-am adresat în mai multe instanţe pentru ajutor, dar fără rezultat. Eram, într-un fel, în deznădejde, căci suntem oameni păcătoşi şi muritori. Era deja 13 ianuarie şi trebuiau şi covoare, şi bani pentru a servi masa. Şi iată în ultimul moment un domn ne-a ajutat şi până-n seara lui 14 ianuarie biserica a fost îmbrăcată cu covoare şi ne-au adus şi bani pentru produse. Toate acestea au fost minuni ale Sf. Serafim de Sarov. El ne-a încercat credinţa noastră. Numai noi nu credeam, dar el a avut grijă de sărbătoarea lui şi cred că să fi avut noi banii şi să fi organizat noi totul, nu avea să fie aşa de frumos. El mai bine decât noi a făcut totul. Pe parcursul a 13 ani practic anual se săvârşesc minuni, căci altfel nu pot să explic cum rezistăm aici.
Atunci când vroiam să plec din biserică şi aduceam un locţiitor, el nu vroia să rămână. Pe atunci eram săraci şi ei când vedeau asta, nu doreau să rămână. Ultima dată când vroiam să plec, la o icoană veche din sec. XVIII a Maicii Domnului s-au luminat culorile şi atunci am înţeles că era un semn de a nu părăsi biserica.
Luând ultima binecuvântare de la părintele Selafiil, el mi-a spus că Maica Domnului n-o să mă părăsească, Sf. Serafim de la Sarov o să ne ajute, şi să nu mai caut să plec. Iată, slavă Domnului, acum ne descurcăm câte puţin.

-Ce le recomandaţi creştinilor care doresc să sporească în viaţa duhovnicească?
-Ce pot spune eu, un păcătos de preot? Situaţia creştinului de azi este dramatică, fiindcă societatea este divizată din cauza unor anumite persoane, din cauza sectanţilor, ateilor şi din cauza creştinilor formali. I-aş sfătui pe creştinii care îl caută pe Dumnezeu, mai ales pe cei tineri, să fie foarte atenţi la ceea ce se vorbeşte la radio şi la televiziune, pentru că sunt foarte mulţi duşmani ai mântuirii omeneşti. Să atragă mai puţină atenţie la ziaristica modernă, pentru că ea confundă lucrurile duhovniceşti, nu poate şi nici nu vrea să le lămurească, iar dacă le lămureşte, o face în felul său. Să fie foarte atenţi la judecarea aproapelui. Noi privim lucrurile din afară, însă din înăuntru nu ştim nimic.
Comunismul a lăsat răni în sufletele noastre şi a slăbit credinţa. Mulţi care s-au întors la biserică încă nu sunt citiţi, n-au valorificat scrierile Sf. Părinţi, Scriptura adevărată, ediţiile canonice, aşa că îi îndemn să o facă. Desigur că cea mai importantă este rugăciunea, pentru că prea mult s-a uitat de ea. Nu se mai ia în consideraţie în familie, copiii sunt lăsaţi în voia soartei. Nici un părinte nu trebuie să impună, ci cu dragoste să explice că prin rugăciune se rezolvă toate problemele care apar. Acestea le-aş dori cititorilor - să ia aminte şi să le împlinească.

Realizat de Ecaterina Luţişina, stagiară la „Altarul Credinţei”

1 comentarii:

Avram Marian - Gabriel ( Graham ) spunea...

Felicitari pentru blog!
As dori sa va propun 2 bloguri pe care sa lasati link cu blogul dumneavoastra pentru a putea trimite oameni la acest articol:
http://minunicrestine.blogspot.com/
in care gasiti minuni ale Sinftilor de la Aiud , minunile Parintelui Arsenie Boca, A Sfintei Parascheva,ale Fecioarei de la Parepa (Romania!!!!) si multe altele.
http://duhovnicii.blogspot.com/ la acest articolul ?
Lasa-ti un link la http://duhovnicii.blogspot.com/ un blog in care gasiti despre : Parintele Arsenie Boca,Parintele Arsenie Papacioc , Parintele Ilie Lacatusu , Parintele Ilarion Argatu ,Parintele Ilie Cleopa , Parintele Lavrentie Strove , Parintele Nicolae Steinhardt , Parintele Paisie Olaru, Parintele Benedict Ghius , Parintele Serafim Popescu , Parintele Paulin Lecca , Parintele Dometie Manolache ,Parintele Sofian Boghiu , Parintele Ghelasie de la Frasinei , Parintele Proclu Nicau , Parintele Ioanichie Balan , Parintele Iulian Lazar , Parintele Constantin Galeriu , Parintele Dionisie Ignat , Parintele Adrian Fageteanu , Parintele Mina Dobzeu , Parintele Iustin Parvu , Parintele Petroniu Tanase , Parintele Ioan Iovan , Parintele Teofil Paraian , Parintele Rafail Noica , Parintele Gherontiu Puiu , Parintele Elefterie de la Dervent , Parintele Arsenie Praja ,Parintele Marcu de la Sihastria,Parintele Macarie de la Pasarea,Parintele Sfant Ioan Iacob Hozevitul
Doamne ajuta!Crestini uniti-va ca Dumnezeu ne va ajuta!"Creştinismul reprezintă o trecere de la dreptate la dragoste."N.Steinhardt

 

Blog Template by YummyLolly.com