Părintele Iustin Pârvu – un an de la trecerea în veșnicie

Pe 16 iunie 2014 se împlinește 1 an de când părintele Iustin Pârvu s-a mutat la Domnul. Un adevărat izvor de înțelepciune și credință de la Mănăstirea Petru-Vodă din Neamț, România, arhimadritul Iustin Pârvu a rămas viu în memoria enoriașilor și nu în ultimul rând, în istoria credinței ortodoxe.

Am discutat cu părintele Severian Gheras de la Biserica "Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava" din Chișinău despre aportul duhovnicului român la promovarea valorilor creștine și, mai ales, la moștenirea spirituală pe care a lăsat-o Sfinția Sa pentru ortodoxie.

Părintele Iustin Pârvu face parte din grupul duhovnicilor români care a adus un aport important ortodoxiei românești. Care a fost acesta?

Așa este. Părintele Iustin Pârvu este unul din stâlpii ortodoxiei de pretutindeni. El a zidit dialoguri frumoase și duhovnicești cu oameni de diferite etnii. Unii, veniți chiar din Occident, s-au convertit la ortodoxie, după ce au interacționat cu Sfințenia Sa. Cu siguranță, este meritul Său. Acum, când Părintele nu mai este printre noi, El a ajuns să fie nu mai puțin cunoscut de credincioși, ba chiar dimpotrivă – mai mult. De un an încoace, tot mai des în casele creștinilor din Basarabia, prin intermediul parohiei noastre și a oamenilor de bună credință, pot fi întâlnite imagini cu Părintele Iustin Pârvu. Credincioșii mărturisesc că apelând la rugăciunile Sfinției Sale, li se rezolvă problemele. Unii creștini, chiar dacă l-au cunoscut post mortem prin intermediul internetului sau al cărților, oricum țin să ajungă la mormântul Părintelui unde, închinându-se, conștientizează că se întorc acasă alții decât cei care s-au dus...

Dvs ați avut ocazia să îl cunoașteți personal pe părintele Iustin. Ce experiente ați trăit  în urma discuțiilor și întâlnirilor cu dumnealui?

L-am cunoscut pe părintele Iustin când eram într-un moment incert privind construcția unui lăcaș sfânt aici în Chișinău. În urma unui pelerinaj la mănăstirea Petru-Vodă, am discutat cu dumnealui, iar la scurt timp s-a rezolvat problema terenului unde urma să se înalțe biserica.  Parintele Iustin este un ctitor mare al bisericii noastre, anume prin rugăciunile sale, prin sfaturile și indrumarile pe care mi le-a oferit timp de 12 ani, de când îl cunosc.  Mereu spunea să ne iubim aproapele, de la sprinjin moral până la sprijin material chiar.

Urmează să înălțăm o biserică mai mare, de piatră. Dar nu înainte de a zidi biserica principală numită SUFLETUL OMULUI. Părintele Iustin a reușit să pună "piatra de temelie" a bisericii în inima a miilor de oameni creștini, aducând astfel un aport considerabil la promovarea valorilor ortodoxe.

Ce alte valori a promovat părintele?

El a iubit foarte mult eroii neamului, el a fost un sol al ortodoxiei și al românismului. În biserica noastră avem chipurile Sfinților Mucenici Năsăudeni, care s-au opus imperiului Habsburgic, un moment care demonstrează că ortodoxia este pentru toți, ea nu are vârstă, ea este nemuritoare. Părintele a mers cu evanghelia în față și cu neamul în spate. Nu a fost ceva spre fală, ci din contra, el a optat pentru credința adevărată. Multe mănăstiri din zilele noastre nu au biserici cu pictură exterioară, pe când  biserica de la mănăstirea Petru-Vodă e pictată în exterior. Părintele Iustin mereu ținea la tradițiile noastre, la origini și la tot ce înseamnă ROMÂNESC.

El a fost ultimul martir al închisorilor comuniste. Nu degeaba la înmormântarea lui a orânduit Bunul Dumnezeu ca din ochi să-i izvorască mir. 

Dacă pe parcursul acestui an de când Părintele a trecut la Domnul am avut parte de mai multe perechi de miri ce au venit la Taina Cununiei purtând ținută de nuntă națională, iar mai apoi, în aceleași haine au venit îmbrăcați la diferite sărbători din parohia noastră, dar nu numai ei, ci chiar și cântăreții din strană, acesta este meritul incontestabil al Părintelui Iustin...

Se spune că părintele Iustin Pârvu avea darul prorocirii. Pe cât sunt de adevărate aceste spuse?

Da, părintele a avut acest dar. El păstra această virtute ca o comoară fără preț. Numai când credea el de cuviință, folosea acest dar. În unul din pelerinajele pe care le-am avut cu enoriașii bisericii noastre la mănăstirea Petru-Vodă, unul din pelerini a intrat la părintele Iustin să primească binecuvântare. La care părintele îi spune bucuros, că ar fi o idee foarte frumoasă dacă ar planta o livadă, cam vrem 5 ha. De fapt, părintele i-a cunoscut gândurile și planurile pelerinului, care nu spusese nimănui ca iată, dorește să planteze o livadă! Părintele Iustin i-a spus că o să fie totul bine, dacă își va duce planul până la bun sfârșit! Tot el spunea: "nu e târg fără minciună!" și mereu îi încuraja pe creștini să revină la un mod sănătos de viață, să se ocupe cu agricultura, cu creșterea animalelor.

O altă profeție făcută de părintele Iustin către  părintele Amfilohie Brânză, care a fost în acest an la Chișinău: a spus că din Basarabia vor veni lucruri frumoase, nu a precizat însă mai concret ce anume. La fel, într-o discuție între mine și părintele Iustin, am aflat din spusele dumnealui că în Republica Moldova vor fi niște evenimente care vor duce la înflorirea credinței ortodoxe, însă eu ma abțin să spun care sunt acestea. Totul va fi la timpul său.

În ultimele săptămâni de viață, Părintele a profețit despre o nenorocire ce urmează să se petreacă în lume. După cum vedem, nu prea e pace prin vecinătate...

Ați spus că trupul părintelui Iustin a izvorât mir la înmormântare. Credeți că este un argument pentru care părintele ar putea fi canonizat la rang de sfânt?

Noi avem parte de mulți trădători de cauză națională, în diverse posturi și în toate domeniile. Cu regret, se fac foarte multe presiuni din exterior asupra BOR, pentru a nu se canoniza martirii de ultimă generație și cei din închisori. Motivul invocat este că ei și-au iubit prea mult țara și credința.  Faptul că au murit mărturisind dreapta credință, indiferent de simpatiile politice și că au trăit torturi grele, vorbește despre duhul adânc al acestor eroi creștini, ne mai vorbind de moaștele noilor martiri. Noi avem toate probele care să confirme faptul că ei sunt sfinți, atât cei din închisorile românești, cât și din lagărele Siberiei. Nu e cel mai important faptul că nu sunt canonizati, e important că noi îi cinstim, că lucrarea lor este văzută în inima credincioșilor. Nimeni nu ne oprește să pictăm un sfânt în biserică, să îi cintim un acatist. Părintele Iustin spunea că nu ierarhii au ținut aprinsă candela credinței românilor, ci mamele și martirii din închisori.  Nu am nimic împotrivă față de un ierarh ortodox, le respect misiunea și munca, dar acum suntem în timpurile când trebuie să avem mai mult curaj de a promova dreapta credință. Părintele Iustin a fost duhovnicul multor ierarhi, oferindu-le sfaturi și îndrumări. Cu siguranță, rugăciunile lui înaintea lui Dumnezeu ne sunt de grabnic ajutor...

Iuliana Mămăligă

foto: www.petru-voda.ro