Fãrã milostenie nu vom intra în Împãrãtia cerurilor !

Sf. Ioan Gurã de Aur:

Fãrã milostenie nu vom intra în Împãrãtia cerurilor !

Pentru ce, dar, amâni milostenia, pentru ce pregeti sã împrumuti pe Dumnezeu, când ai luat de la El atâtea daruri si când mai astepti atâtea? Iatã ce ai primit ! Dumnezeu ti-a plãsmuit trupul, a pus în tine suflet, te-a cinstit cu ratiune si cu grai numai pe tine dintre toate vietuitoarele de pe pãmânt; ti-a dat sã te folosesti de toate câte vezi; ti-a dãrut cunoasterea Lui, a dat pe Fiul Lui pentru tine, ti-a dãruit botezul, plin de atâtea bunãtãti; ti-a dat Sfânta Împãrtãsanie; ti-a fãgãduit împãrãtia cerurilor si bunãtãtile cele negrãite. Când ai luat, dar, atâtea daruri si încã mai ai atâtea de primit - voi spune iarãºi ce am mai spus - mai esti, încã, zgârcit cu banii care azi sunt iar mâine nu sunt? Ce iertare vei avea?

Când dãm celor sãraci, sã avem o astfel de stare sufleteascã ca si cum i-am da lui Hristos. Cã mai vrednice de credintã sunt cuvintele Lui decât vãzul nostru. Când vezi un sãrac adu-ti aminte de cuvintele Lui care-ti arãtau cã El este cel hrãnit si miluit. Chiar dacã sãracul pe care-l vezi nu este Hristos, totusi sub chipul acestui sãrac El primeste, El cerseste. Spui cã te rusinezi, când auzi cã Hristos cerseste? Rusineazã-te mai degrabã când nu dai celui ce cerseste! Asta e rusine, aceasta e osândã si pedeapsã. Cersitul Lui este semnul bunãtãtii Lui. De aceea trebuie sã ne lãudãm cu El. Dar nedatul tãu este semnul neomeniei tale. Dacã nu crezi acum cã, întorcând spatele unui sãrac, întorci spatele Lui Hristos, vei crede atunci când, aducându-te în fata întregii lumi, Îti va spune: “întrucât n-ati fãcut acestora, nici Mie nu Mi-ati fãcut”(Matei 25,45). Sã nu dea Dumnezeu sã auzim cuvintele acestea ci crezând acum si fãcând rod sã auzim cuvintele acelea pline de fericire care ne duc în Împãrãtia cerurilor.

Tu poate si peste trebuintã te desfãtezi si întru desfãtare si întru haine mult argint întrebuintând, iar sãracul nimic dintru acestea nu cere de la tine, fãrã numai sã-i mângâi foamea si sã-i dai trebuinta cea de nevoie si hrana cea de toate zilele, ca sã trãiascã si sã nu piarã. Si nici aceasta nu te înduri sã faci!