.......................
Acasă............................... ........Galerie Foto ........................Galerie Video

marți, 9 decembrie 2008

Îndreptar de spovedanie, Biserica Ortodoxă Sf. Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, mun. Chişinău.


Îndreptar de spovedanie

Postul Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos.

Fraţi creştini,

Toţi cei care am primit taina Sfântului Botez, ne numim creştini pentru ca ne-am spălat de păcatul strămoşesc şi ne-am facut fii lui Dumnezeu, după dar, prin Iisus Hristos.

La Botez ne-am lepădat de satana şi de toate lucrările lui, dar cum mai toţi am fost botezaţi mai mici şi nu prea am ştiut noi ce mare importanţă are Botezul asupra sufletului şi trupului nostru, am început să uităm datoriile noastre către Dumnezeu şi ne-am lăsat prinşi de valurile vieţii care ne-au cufundat în marea păcatelor, făcând o mulţime de nelegiuiri şi chiar înecându-ne în tot felul de păcate.

De aceea, cu toţi am păcătuit de la vârsta de 7 ani, de când ni se ţin în seamă păcatele şi de Dumnezeu, cu toţii: bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni, bogaţi şi săraci, împăraţi şi domnitori, mireni, preoţi şi călugări şi fără îndoială că toţi suntem leproşi cu diferite păcate.

Nimeni nu poate să spună că n-a făcut păcate, căci este un mincinos. Păcate fac şi copii până la 7 ani, dar nu li se socotesc de Dumnezeu; acele păcate cad asupra părinţilor lor şi asupra celor care îi împing la rele şi nu îi învaţă cele bune.

Căinţa nu trebuie sa fie de moment, să ne căim ca Petru toată viaţa, până la sfârşit, şi să vedem păcatele înaintea ochilor ca David, care spune în Psalmul 50: «că fărădelegea mea eu o cunosc şi pacatul meu înaintea mea este pururea», pentru că cel ce nu se căieşte din inimă pentru ce a făcut foarte uşor se întoarce la aceleaşi păcate şi le face iarăşi, chiar mai grele şi mai multe.

Nu trebuie să te ruşinezi a spune păcatul aşa cum l-ai făcut, adică arătând toată gravitatea lui. Să spui toate năravurile tale, să nu arunci vina pe unul şi pe altul, să te osândeşi pe tine însuţi înaintea lui Dumnezeu şi a preotului, şi să-i arăţi toate rănile păcatelor zicând: «din lenevirea mea şi din nesimţirea mea, am mâniat pe Dumnezeu, mi-am rănit sufletul şi trupul şi acum mă aflu osândit la temiţele iadului şi la muncile veşnice».

Spovedania să o faci odata, adică să nu spui unele păcate la un preot şi altele la un altul, de frică să nu te oprească de la Împărtăşanie, fiindcă mare greşeală faci, căci păcatele care le ştii şi nu le spui din ruşine sau din altă pricină, ţi se dublează şi mai bine nu te-ai fi spovedit decât să faci un asemenea păcat, asemănându-te cu Iuda cel plin de vicleşug care avea păcatul trădării lui Iisus în minte şi în inimă, şi nu-l mărturisea nici Domnului, care era de faţă, nici ucenicilor Lui.De aceea a căzut în deznădejde şi s-a spânzurat.Numai păcatele cele mici, neînsemnate, se iartă la spovedit, dacă nu ţi-ai adus aminte cu niciun chip de ele, pentru că păcatele cele mari este imposibil să le uite cineva deoarece îl mustră conştiinţa.

Înainte de a merge la Spovedanie să-ţi aduci aminte dacă eşti supărat cu cineva şi nu l-ai iertat, şi să nu îndrzneşti să te spovedeşti dacă n-ai iertat din inimă pe cel ce ti-a greşit. Dacă l-ai rugat de iertare prin salutări şi prilejuri bune, şi nu vrea să-ţi răspundă, păcatul este al lui, iar dacă tu l-ai iertat din inimă poţi să te spovedeşti.

E bine să faceţi Spovedania amănunţită atunci când preotul duhovnic nu este prea aglomerat, adică în ajunul sărbătorilor mari sau când are alte servicii de făcut. Păcatele pe care le-aţi făcut o dată şi nu le-aţi mai repetat nu mai trebuiesc spuse, mai ales dacă aţi primit canon pentru ele.

Duhovnicul este dator să dea canon celui care se spovedeşte, pentru păcatele lui şi după puterea celui care s-a spovedit, ca să se poată vindeca făcând canonul. Iar dacă duhovnicul nu ţi-a dat niciun canon, să te canoniseşti singur aşa cum au făcut Zaheu, Maria Egipteanca şi ca alţi păcătoşi care prin canon s-au curăţit şi spalat de întinăciunea păcatelor.

Foarte mult contează spovedania sinceră pe care o faci în faţa lui Dumnezeu şi înaintea preotului care este martor că ai spus acele păcate.După ce ţi-ai întocmit lista cu păcatele pe care le vei găsi în continuare, mai întâi pregateşte-te, dacă se poate înainte, şi cu ceva post şi rugăciune şi citeşte-ţi-le singur în odăiţa ta, înaintea Sfintelor Icoane, cu candela aprinsă şi spune-le lui Dumnezeu cu lacrimii, cu metanii câte poţi şi zii rugaciunea acesta:

«Doamne Dumnezeul nostru, cel bogat întru milă şi necuprins întru îndurări, care eşti Singur din fire fără de păcat Te-ai făcut om, ascultă în ceasul acesta, acestă dureroasă rugăciune a mea, că sărac sunt eu şi lipsit de fapte bune şi inima mea s-a tulburat întru mine. Că Tu, Doamne, Preaînalte Împărate al cerului şi al pământului, ştii că toate tinereţile mele le-am cheltuit întru păcate şi umbând după poftele trupului meu, m-am făcut cu totul bucurie diavolilor, cu totul am urmat întru tot diavolului, tăvălindu-mă întotdeauna în gunoiul poftelor. Că întunecându-mi-se gândul, din copilărie şi până acum, niciodată nu am voit să fac voia Ta cea sfântă, ci cu totul robindu-mă de poftele care mă înconjoară, m-am făcut râs şi batjocoră diavolilor, nicidecum în minte socotind, că nesuferită este urgia îngrozirii Tale, cea asupra păcătoşilor şi gătită fiind gheena focului. Şi dintru această pricină în deznădăjduire căzând, şi nicidecum în simţire de întoarcere fiind, pustiu şi gol în dragostea cea de la Tine m-am făcut. Că ce fel de păcate nu am făcut? Ce lucru drăcesc nu am lucrat? Ce faptă grozavă şi înverşunată nu am săvârşit cu covârşire şi cu sârguinţă? Mintea cu totul mi-am întinat prin cugete trupeşti; trupul mi-am spurcat prin amestecări; duhul cu totul mi l-am pângărit cu învoire spre păcat. Toate mădularele ticălosului meu trup a lucra şi a sluji la păcate le-am pornit. Şi cine, dar, nu mă va plânge pe mine ticălosul? Cine nu mă va tângui pe mine osânditul? Pentru că eu singur, Stăpâne, mânia Ta o am întărâtat, eu singur urgia Ta asupra mea o am aţâţat, eu singur răutate înaintea Ta am făcut, întrecând şi covârşind pe toţi cei din veac păcătoşi, fără de asemănare păcătuind şi fără de iertare.

Ci, de vreme ce eşti Multmilostiv şi Multmilosârd, Iubitorule de oameni, şi aştepţi întoarcerea oamenilor, iată şi eu mă arunc pe sine-mi înaintea înfricoşatului şi nesuferitului Tău divan şi, ca şi cum m-aş atinge de Preacuratele Tale picioare, dintru adâncul sufletului strig Ţie:

Milostiveşte-Te, Doamne, iartă-mă Îndurate, ajută neputinţei mele, plecă-Te nedumeririi mele, ia aminte la rugăciunea mea şi lacrimile mele să nu le treci cu vederea! Primeşte-mă pe mine cel ce mă pocăiesc şi rătăcit fiind întoarce-mă, şi întorcându-mă îmbrăţişează-mă şi mă iartă căci mă rog. Pentru că nu ai pus pocăinţa drepţilor, nu ai pus iertare celor care nu greşesc, ci ai pus pocăinţă asupra mea, păcătosului, pentru acelea care spre întărâtarea Ta am lucrat. Gol şi descoperit stau înaintea Ta, cunoscătorului de inimi, Doamne, mărturisindu-mi păcatele mele, pentru că nu pot să caut şi să văd înălţimea cerului, fiind împilat de greutatea păcatelor mele.

Deci, luminează-mi ochii inimii mele şi-mi dă umilinţă spre pocăinţă şi zdrobire de inimă spre îndreptare, ca astfel cu bună nădejde şi cu adevărată şi deplină adeverire să merg la lumea cea de acolo, lăudând şi binecuvântând totdeauna Preasfânt Numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh; acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!»

Este foarte important ca în faţa preotului duhovnic să citiţi clar, desluşit, tare şi fără repezeală păcatele, să spuneţi şi de când nu v-aţi spovedit, sau dacă nu v-aţi mărturisit atunci toate păcatele, dacă le-aţi ascuns sau le-aţi uitat, dacă aţi primit canon şi nu l-aţi împlinit, sau dacă aţi umblat din duhovnic în duhovnic pentru a nu fi oprit de la Sfânta Împărtăşanie.

După ce v-aţi pregătit în felul acesta mergeţi cu încredere la scaunul judecăţii şi înaintea lui Hristos şi a preotului începeţi să vă spovediţi aşa:

«Mărturisesc Domnului Dumnezeului Atotţiitorului, carele este închinat şi slăvit în Sfânta Treime: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi tuturor puterilor îngereşti, tuturor sfinţilor şi sfinţiei tale sfinţite părinte, mărturisesc toate păcatele cu care am supărat pe Dumnezeu, în toate zilele vieţii mele până în ziua de astăzi, păcatele cu care am supărat pe aproapele meu şi cu care mi-am întinat sufletul şi trupul meu. Căci în păcate m-am zămislit, în păcate m-am născut din maica mea, în păcate am crescut şi vieţuit până în ceasul de acum.»

Păcatele

Păcatele împotriva Duhului Sfânt :

- Nu cumva ai avut încredere prea mare în mila lui Dumnezeu şi ai zis că El este Milostiv şi te va ierta de păcate şi aşa fără înfrânare ai păcătuit mereu şi ai amânat pocăinţa din an în an până la bătrâneţe?

- Nu cumva te-ai deznădăjduit de mila lui Dumnezeu, zicând că poţi păcătui mereu că tot nu te va ierta Dumnezeu?

- Nu cumva ai întristat pe Duhul Sfânt stând împotriva adevărului, adică socotind Biblia scornituri mincinoase, sau hulind Sfintele Taine, înjurând de Grijanie, de Dumnezeu, de Biserică şi de cele Sfinte?

- Nu cumva ai zis despre Maica Domnului peste care s-a coborât Duhul Sfânt că a mai avut copii şi că n-a rămas Fecioară după naştere, ci că este o femeie ca toate femeile, cum zic sectanţii?

- Nu cumva ţi-ai împietrit inima şi ai stat nepăsător la predicile din Biserică şi la chemările dumnezeieşti, prin semne şi minuni ce s-au făcut?

- Nu cumva ai stat împotriva preoţilor evlavioşi care au propovăduit dreapta credinţă şi ai râs de ei, sau i-ai batjocorit zicând ca-ţi merge rău că ţi-a ieşit popa înainte?

- Nu cumva ai stat împotriva copiilor sau la altcineva, care s-au hotărât să urmeze mai serios credinţa şi i-ai batjocorit zicându-le că au înnebunit, că s-au prostit, că s-au rătăcit, sau i-ai spus la lume, ca să fie dispreţuiţi şi huiduiţi?

- Nu cumva din răutate ai dat învăţături la cineva împotriva dreptei credinţe ortodoxe?

- Nu cumva te-ai lepădat de credinţa ortodoxă şi te-ai rătăcit, trecând la vreo sectă?

- Nu cumva ţi-ai pus în minte să te omori, sau chiar te-ai hotărât să faci acest păcat cumplit?

Cercetează-ţi cugetul şi vezi dacă ai făcut aceste păcate strigătoare la cer, care urmează:

- Nu cumva ai ucis pe cineva cu voia, sau în combinaţie cu alţii, sau din cauza ta a murit cineva cât de târziu?

- Nu cumva aţi ucis prunci în pântece? Ca bărbat ai fost de părere la uciderea pruncilor cu soţia ta, ai ajutat pe cineva să facă avorturi cu injecţii sau cu buruieni, sau cu sfaturi?

- Nu cumva ai făcut sodomie, adică bărbat cu bărbat sau femeie cu femeie? Nu cumva ai făcut păcate de urgie, care atrag urgia lui Dumnezeu asupra locului şi a acelor persoane, adică: când bărbatul nu întrebuinţează organele genitale aşa cum a lăsat Dumnezeu, ci întrebuinţează gura, dosul şi alte părţi?

- Nu cumva te-ai însoţit cu animale? Ca bărbat cu ce fel de animale şi ca femeie, la fel, cu ce fel de animale?

- Nu cumva ai asuprit pe săraci, văduve, orfani şi pe cei neputincioşi?

- Nu cumva ai oprit plata celor care ţi-au lucrat ceva sau care ţi-au vândut ceva?

- Nu cumva te-ai împrumutat de bani la cineva şi nu i-ai mai dat înapoi?

- Nu cumva ţi-ai batjocorit părinţii şi i-ai vorbit de rău, sau te-ai judecat cu ei?

- Nu cumva te-ai arătat nemulţumitor faţă de părinţi, nu i-ai ascultat, i-ai bătut şi i-ai chinuit făcându-le viaţa amară?

- Nu cumva nu i-ai îngrijit când au fost bolnavi, sau la vreme de bătrâneţe, nu cumva ţi-ai uitat părinţii după ce au murit şi nu le-ai făcut pomeni şi parastase cum ne învaţă Biserica?

Cercetează-ţi cugetul şi vezi dacă ai făcut aceste păcate, care sunt împotriva celor 10 porunci şi din care mai sunt şi din cele 7 păcate de moarte:

- Nu cumva te-ai lepădat de credinţa ortodoxă şi ai trecut la vreo erezie? Ai fost măcar vreodată la adunările lor, ai zis vreodată că este bună şi religia lor? Să spui la spovedit şi dacă ai fost şi numai odată la adunarea lor!

- Nu cumva ai primit binecuvântare de la sectanţi, sau i-ai primit în casă, sau ai mâncat ceva de la ei, ori ai mâncat cu ei la masă?

- Nu cumva eşti căsătorit(ă) cu sectant(ă), sau ai vreun copil căsătorit cu sectant(ă) sau rătăcit?

- Nu cumva ai citit cărţi sectante, ateiste, păgubitoare de suflet, care atacă şi batjocoreşte religia Sfintei Biserici Ortodoxe?

- Nu cumva faci glume la adresa ortodoxiei şi a clerului?

- Nu cumva râzi de orbi, şchiopi şi ciungi, nu cumva spui glume şi iei în deşert numele lui Dumnezeu? Nu cumva te ruşinezi să te închini când treci pe lângă Biserică, sau pe lângă o troiţă?

- Nu cumva te-ai rugat vreodată cu faţa spre apus , spre miazăzi şi miazănoapte ca unii păgâni?

- Nu cumva iubeşti mai mult decât pe Dumnezeu copiii, soţia (soţul), banii, făcând din ei nişte idoli?

- Nu cumva fumezi tutun spre bucuria diavolilor? Nu cumva dai cu roşu pe buze şi te parfumezi? Nu cumva te-ai mascat vreodată, făcându-te din bărbat femeie şi din femeie bărbat, sau ţi-ai pus mască de capră, de urs sau de diavol?

- Nu cumva porţi cercei în urechi, brăţări la mâini, mărgele şi zgardă la gât, nu cumva ţi-ai tăiat părul, sau ţi-ai făcut aluniţă pe obraz ca să placi oamenilor?

- Nu cumva ai avut intenţia să placi şi altor oameni şi să-i atragi în cursa desfrânării, afară de bărbatul tău?

- Nu cumva ai fost vrăjitoare, descântătoare, ghicitoare, la spiritism şi hipnotism şi dacă ai fost ţi-a descântat argintul viu, ţi-a turnat cositorul, ţi-a ghicit în cărţi, sau având ură de moarte pe cineva ai cerut să le pună cuţitul, ai cerut să lege bărbatul sau femeia să nu se mai poată împreună? Nu cumva ţi-ai căutat norocul cu papagalul, cu zodii, cu şoarece?

Aici adu-ţi aminte în care cursă ai căzut la aceste vrăjitoare şi spune exact şi adu-ţi aminte dacă ai mai dus acolo şi pe altcineva?

- Nu cumva ai crezut greşit ca budiştii, în reîncarnare, adică sufletul când iese din om trece în porc sau alte diferite animale?

- Nu cumva ţii în casă cărţi pentru descântece, cărţi pentru explicarea semnelor, a viselor, a zodiilor, sau carţi de ghicit sau de joc? Nu cumva ai obiceiul să zici zău lui Dumnezeu, să iei numele Domnului în deşert, pomenindu-L la orice treabă nefolositoare?

- Nu cumva te-ai jurat strâmb, nu cumva dai diavolului, pe tine, pe cei din preajma ta sau oriice alt lucru din casă sau din afară?

- Nu cumva te-ai blestemat cu jurământ, ca să faci rău la cineva sau ai făgăduit cuiva ceva cu jurământ? Adu-ţi aminte dacă le-ai împlinit sau nu!

- Nu cumva înjuri de cele sfinte, nu cumva te-ai împărtăşit cu nevrednicie şi după împărtăşanie te-ai întors cu bucurie la păcate?

- Nu cumva ai silit, sau ai înşelat pe cineva cu bani ca să jure strâmb, ai cârtit vreodată împotriva lui Dumnezeu, la vreo boală, sau la vreo supărare, nu cumva ai făgăduit să dai bani, veşminte, obiecte, case, pământ, la vreo Sfântă Biserică, sau Mânăstire şi nu te-ai ţinut de cuvânt?

- Nu cumva te-ai jurat zicând să orbesc, să mor, să n-am parte de copiii mei şi altele? Nu cumva ţi-ai cerut moartea la vreme de bolă şi de necazuri?

- Nu cumva lucrezi în duminici şi sărbători, sau te duci la vânătoare în aceste zile sfinte, sau faci adunare nelegiuită cu băuturi, cu jocuri, cu cânteceşi înjurături şi altele?

- Nu cumva vii prea târziu la Biserică şi când vii cauţi locul cel din frunte? Asculţi cu evlavie slujba Sfintei Liturghii, predicile şi Cazania, sau umblii de colo-colo stricând liniştea celorlalţi?

- Nu cumva când vii la Biserică te împodobeşti cu bluze şi fuste transparente, cu capul descoperit, cu pantaloni şi faci sminteală bărbaţilor trufindu-te cu acestea? Să ştii că rugăciunea nu-ţi este primită dacă vii aşa şi în loc să te foloseşti, pleci cu blestem şi afurisenie înapoi.

- Nu cumva îţi place să vorbeşti şi să povesteşti în Biserică?

- Nu cumva ai ajunat sâmbăta şi duminica şi ai făcut metanii în aceste zile?

- Nu cumva ai intrat în Biserică având scurgerea de sânge lunară ca femeie?

- Nu cumva ai stat la masă fără rugăciune sau te-ai culcat fără rugăciune? Nu cumva ai botezat sau cununat pe cineva a doua oară, crezând că prima slujbă nu a fost primită?

- Nu cumva ca părinţi de copii, ce sunteţi, nu i-aţi iubit şi îngrijit deopotrivă, nu i-aţi învăţat rugăciuni şi sfânta religie?

- Nu cumva nu-ţi înveţi copiii să se spovedeasca şi să se împărtăşească şi nu-i fereşti de anturaje rele?

- Nu cumva ai povăţuit copiii să mergă cu vitele prin ierburile şi bucatele altor aomeni?

- Nu cumva aţi păcătuit în faţa copiilor, făcându-vă pofta ca soţi? Nu cumva ca bărbat ţi-ai urât femeia, batjocorind-o ca pe o roabă şi când a fost bolnavă nu ai căutat-o, îngrijind-o cu medicamente sau cumpărându-i cele de trebuinţă?

- Nu cumva ca soţie nu te-ai supus bărbatului, din contră l-ai ocărât şi drăcuit că nu-ţi cumpără îmbrăcăminte luxoasă? Nu cumva ţi-ai atras copiii de partea ta, învăţându-i să-l urască şi să se îndepărteze de tatăl lor?

- Nu cumva ai pus spurcăciuni în mâncare, în cafeaua soţului tău spurcându-l cu descântece de la vrăjitoare, sau cu altceva din cele femeieşti?

- Nu cumva ai amărât viaţa altora, ai aţâţat pe cineva la bătăi şi ucideri, sau le-ai zdruncinat sănătatea din care cauză au şi murit?

- Nu cumva ai omorât copii după botez, sau ai lăsat vreun copil să moară nebotezat?

- Nu cumva din neglijenţa ta ţi-a murit vreun copil înăbuşit, sau a căzut în apă şi s-a înecat, sau a căzut în foc şi s-a ars?

- Nu cumva ţi-ai lepădat copii vii, botezaţi, pe străzi, în târguri, la uşa Bisericii şi în alte locuri pe unde trec oamenii ca să-i ia şi să-i crească?

- Nu cumva ai făcut prinsoare cu cineva ca să-l întreci în mâncări, băuturi, ridicături, sărituri, jocuri şi strigări, prin care ţi-ai pierdut sănătatea sau altceva?

- Nu cumva ai privit cu plăcere la împreunarea animalelor?

- Nu cumva ai privit cu plăcere filme pornografice, ilustrate, tablouri, statui, reviste aţâţătooare la păcatul desfrânării? Nu cumva ai în casă, pe pereţi astfel de idoli ilustrate şi reviste pornografice?

- Nu cumva faci păcatul onaniei, sau ai făcut cu altul, adică bărbat cu bărbat şi femeie cu femeie?

- Nu cumva ai stricat fecioria unei fete? Nu cumva ai curvit cu femeie vaduvă, sau ai preacurvit cu o altă femeie (sau bărbat)? Nu cumva ai curvit cu vreo faţă bisericească?

- Nu cumva ai curvit cu rudenie, soră, verişoară, naşă? Nu cumva ai curvit cu vreo femeie de altă religie? Aici te fac atent din nou, frate şi soră, ca să spui exact cu cine ai păcătuit adică ce fel de rudă îţi este şi dacă femeia a avut bărbat sau nu, fiindcă păcatul acesta al curviei ori se micşorează, ori se îngreunează.

- Nu cumva sunteţi căsătoriţi cu rudenii? Spuneţi la spovedit, ce fel de rudenii şi cereţi să vă sfătuiască ce să faceţi?

- Nu cumva ai păcătuit cu soţia ta în sărbători, duminici şi sâmbăta, miercurea şi vinerea şi în cele patru posturi de peste an?

- Nu cumva v-aţi împreunat în timpul ciclului, sau după naşterea pruncului până la 40 de zile? Nu cumva aţi culcat în pat fetele cu băieţii după vârsta de 7 ani?

- Nu cumva v-aţi culcat în pat ca tată cu fetele tale şi ca mamă cu băieţii tăi după vârsta de 7 ani?

- Nu cumva te-ai căsătorit cu o altă femeie înainte să divorţezi de cea dinainte? Nu cumva ai trăit mpcar o zi cu femeia ta fără cununie religioasă? Să ai grijă să spui chiar dacă te-ai cununat civil, că acest păcat nu se iartă decât prin spovedanie.

- Nu cumva ai mai păcătuit având femeie, cu femeia de care ai divorţat, că acest păcat este preacurvie?

- Nu cumva ai prieten sau mai mulţi aşa cum este obiceiul acum de a trăi în păcate? Ori te cununi ori te desparţi fiindcă focul gheenei te aşteaptă.

- Nu cumva ai furat ceva de la vreo Biserică sau Mânăstire? Nu cumva te-ai lăcomit şi ai furat ceva din averea aproapelui, sau ai poftit averea aproapelui, sau soţia lui, sau copiii lui, sau vitele şi lucrurile aproapelui tău?

- Nu cumva ai ajutat prin vorbe şi fapte pe cineva să înstrăineze averea Bisericii, Mânăstirilor sau a vecinilor tăi?

- Nu cumva te-ai îmbogăţit prin minciuni şi prin martori mincinoşi?

- Nu cummva te îmbeţi şi faci scandaluri, bătăi şi certuri în casă şi între vecini?

- Nu cumva ai furat vite, păsări, ouă sau altceva? Să ştii că păcatul nu se iartă până nu dai înapoi lucrul furat, iar dacă nu mai trăieşte persoana aceea să împarţi la săraci!

- Nu cumva ai judecat şi osândit pe cineva, pe drept sau pe nedrept, nu cumva ai băgat vrajbă între oameni sau între preoţi, sau între părinţi şi copii? Nu cumva ai fost mărturie mincinoasă la vreun proces?

- Nu cumva ai spus minciuni prin care ai păgubit pe alţii trupeşte şi sufleteşte? Nu cumva ai pârât pe cineva sau ai vorbit cu două înţelesuri, ca să semeni ceartă între oameni?

Aici iar te fac atent să judeci bine ce fel de minciună ai spus, că nu e deajuns să spui numai atât: am minţit! Adu-ţi bine aminte şi cercetează-ţi conştiinţa şi cu ajutorul celor de mai sus, că minciuna e ca şi furtul; adică una e când furi un ou şi alta e când furi un bou. Una e când spui o minciună care să nu cauzeze vreun rău, sau alta e când spui o minciună la vreun proces, sau calomniezi pe cineva, sau să faci vrajbă, sau să spargi o casă despărţindu-i pe soţi.

- Nu cumva ai înşelat pe cineva cu bani, sau ai pus apă în lapte, sau în vin, sau în alt chip ai făcut înşelăciune?

- Nu cumva ai mutat hotarul ogrăzii şi al grădinilor tale şi te-ai judecat cu vecinii?

- Nu cumva eşti plin(ă) de mândrie, te înalşi cu gândul că eşti cineva, te mândreşti că eşti frumoasă, te mândreşti că eşti învăţat, te mândreşti că ai copiii învăţaţi şi frumoşi? Nu cumva te mândreşti că eşti de neam mare, că ai neamuri bogate, sau te mândreşti cu haine, obiecte şi avere?

- Nu cumva din cauza mândriei ai cazut în făţărnicie, în obrăznicie şi ai devenit încăpăţânat, îngâmfat şi ambiţios?

- Nu cumva ai căzut în mândrie, retezându-ţi părul capului, scoţându-ţi sprâncenele, porţi rochie scurtă şi strâmtă şi tocuri înalte? Nu cumva din cauza mândriei ai râs de păcatele altuia, ai râs de sărăcia şi de îmbrăcămintea altora, ai râs de portul sau de corpul unuia sau al altuia că este prea gras sau prea slab?

- Nu cumva ai ascultat la ferestrele altora, ca să semeni zâzanie în lume? Nu cumva eşti nesăţios, nedrept şi trădător?

- Nu cumva ai dat bani cu camătă ca să iei înapoi cu dobândă? Nu cumva ai plâns cu lacrimi de deznădejde atunci când ai pierdut ceva din averea ta?

- Nu cumva ai în minte gânduri spurcate, vorbeşti glume curvăsăreşti, ai făcut cu ochiul la cineva, priveşti cu poftă trupul altuia (alteia), ai trimis scrisori cu scopul desfrânării?

- Nu cumva ai clevetit pe cineva, prin şoapte sau ai făcut semne cu mâna? Nu cumva te-ai bucurat de paguba sau necazul altora, nu cumva ţi-a părut rău de fericirea şi norocul altora?

- Nu cumva n-ai vrut să ierţi pe cineva care ţi-a cerut iertare, sau nu cumva nu te-ai plecat cu smerenie să ceri iertare de la aceia pe care i-ai supărat? Nu cumva eşti nerecunoscător, porţi ură şi ţii minte răul pe care ţi l-au făcut alţii?

- Nu cumva ai povestit altora păcatele aproapelui tău? Nu cumva eşti lacom la mâncare, la băutură şi la altele şi calci cele 4 posturi sfinte de peste an, ajunările şi zilele de miercuri şi vineri, mâncând de dulce în lăcomia ta?

- Nu cumva din cauza lăcomiei că ai mâncat sau ai băut peste măsură, ai vărsat după împărtăşanie? Ai mâncat ceva pe ascuns de familia ta? Nu cumva ai mâncat ceva spurcat, carne de animale moarte, carne de şoarece (nutrie), păsări moarte, pască evreiască sau ceva de la vreo vrăjitoare?

- Nu cumva ai mâncat ceva de furat, sau ai învăţat copiii să fure, mâncând împreună bucate furate?

- Nu cumva eşti tare mânios şi supărăcios, înjuri, baţi, nu cumva ai scuipat şi rănit pe aproapele, nu cumva ai bătut animalele, punând să ducă peste puterea lor?

- Nu cumva ai ţinut mânie pe cineva o zi, o lună, săptămâni sau ani? Nu cumva ai mizerie cuiva, slugilor, elevilor de şcoală, soţiei sau copiilor?

- Nu cumva eşti leneş la rugăciune, la treburi, te leneveşti să mergi la Biserică, te leneveşti să-ţi faci canonul dat de duhovnic? Nu cumva dormi în timpul Sfintei Liturghii la Biserică sau acasă?

- Nu cumva ai amânat din lene să te spovedeşti şi să te împărtăşeşti, să faci fapte bune şi rugăciuni? Nu cumva din lene nu vrei să stai în genunchi la rugăciune, sau nu chemi preotul să-ţi facă sfeştanie?

- Nu cumva locuieşti în casă nesfinţită de de preot prin sfânta aghiasmă?

- Nu cumva din lenevire ţi-ai uitat mormintele părinţilor neîngrijite? Nu cumva din lene n-ai păzit făgăduinţele date la Sf. Botez sau la călugărie?

- Nu cumva te-ai împrietenit cu necredincioşii şi ai luat în batjocoră sfânta credinţă?

- Nu cumva ai amânat pocăinţa de azi pe mâine, de la un post la altul? Nu cumva din lene stând în Biserică ţi-ai lăsat mintea să hoinărească după păcate privind îmbrăcămintea şi persoanele din biserică?

- Nu cumva te-ai lenevit a-ţi pedepsi copiii când au făcut răutăţi şi păcate?

- Nu cumva n-ai învăţat şi sfătuit pe cel pe care îl vedeai greşind? Te-ai rugat pentru binele aproapelui? Te-ai rugat lui Dumnezeu pentru vrajmaşii tăi, i-ai iertat din toată inima, îi iubeşti pe vrajmaşi? Ai mângâiat pe cel întristat? Ai suferit nedreptăţile şi întristările cu răbdare?

Mai adu-ţi aminte şi de aceste fapte, care dacă nu le-am făcut să le facem, că la Judecată ne va întreba Domnul Iisus Hristos de ele: dacă n-ai dat de mâncare celui flămând, dacă n-ai dat apă celui însetat, dacă n-ai îmbrăcat pe cel gol, dacă n-ai cercetat pe cei din închisori, dacă n-ai căutat pe cei bolnavi, dacă n-ai primit pe cei străini în casa ta, dacă n-ai îngropat pe cei morţi care n-aveau pe nimeni.

După ce ai terminat de citit lista cu păcatele, zi aceste cuvinte:

Pentru toate aceste păcate pe care le-am făcut şi sunt vinovat înaintea lui Dumnezeu, mă căiesc şi-mi pare rău din inimă şi cu zdrobirea inimii mele mă rog Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, tuturor Sfinţilor, Sfinţilor Îngeri şi sfinţiei tale părinte duhovnicesc ca să-mi fiţi martori în ziua judecăţii mele împotriva vrăjmaşilor diavoli, care în tot momentul mă pândesc, să mă surpe în osânda iadului.

Şi acum vă rog sfinte părinte să-mi rânduiţi canon, care socotiţi că mi s-ar cădea după păcatele mele, să-l fac cu ajutorul lui Dumnezeu.

Acum preotul urmează să-ţi spună ce canon să faci, şi-ţi rânduieşte un număr de metanii pe zi, post şi rugăciuni, chiar ajunare, milostenii, mergerea la Biserică, cercetarea bolnavilor, a văduvelor, sărindare pentru iertarea păcatelor, să botezi prunci, să citeşti Paraclisul Maicii Domnului, Psaltirea şi Acatiste şi dacă te opreşte un timp de la Sfânta Împărtăşanie, să nu te superi că e mai bine să primeşti acest canon, decât să te împărtăşeşti cu mare nevrednicie, fiindcă nu-ţi va folosi şi pe lângă păcat te vei alege cu vreo pedeapsă de la Dumnezeu.

După ce ţi-ai primit canonul, mergi cu bucurie acasă; pe drum te vei simţi uşor ca un fulg şi când ajungi acasă aprinde candela, aşează-te în genunchi şi zi rugăciunea aceasta a Sfântului Augustin, către Domnul Iisus Hristos, ca semn de mulţumire că te-a primit în braţele Sale părinteşti, ca pe fiul cel pierdut şi zi:

„Multmilostive Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, mulţumescu-ţi că m-ai ajutat să-mi mărturisesc păcatele mele, mulţumescu-ţi că m-ai învrednicit pe mine păcătosul să iau iertare de la Tine, pentru păcatele mele, urmând lui David celui ce a zis: juratu-m-am şi am promis să păzesc judecăţiledreptăţilor Tale.

Îţi făgăduiesc Doamne, cu hotărâre, din tot sufletul meu, că prefer mai bine să mor, decât să mai fac de acum înainte vreun păcat de moarte şi să mai supăr cu el Bunătatea Ta cea nemărginită.

Dar, de vreme ce voinţa mea este neputincioasă şi fără ajutorul Tău nu pot face nimic, mă rog Ţie fierbinte să mă împuterniceşti şi să mă întăreşti cu ajutorul Tău cel puternic, ca să rămân până la sfârşit neschimbat în hotărârea mea, Iubitorule de oameni Iisuse al meu; împuterniceşte-mă să petrec întru pocăinţă cealaltă vreme a vieţii mele şi să dobândesc pacea şi mulţumirea sufletească aici pe pământ, iar dincolo în ceruri fericirea şi viaţa veşnică, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Sfinţilor Îngeri şi ale tuturor Îngerilor Tăi, Amin!

De-acum păzeşte-te curat şi fugi din calea pierzării, fugi de lumea cea vrăjmaşă lui Dumnezeu, că te aruncă iarăşi în păcate şi nu-ţi mai răspunde voinţei trupului, că nu-ţi foloseşte la nimic.


Dumnezeu să te aibă în pază frate! Amin.

0 comentarii:

 

Blog Template by YummyLolly.com