La data de 5 august a fost înmormântat tatăl domnului Tudor Viziri – unul dintre cei mai marii ctitori ai bisericii “Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”.
Acest bătrân creştin şi străduitor enoriaş al bisericilor din satele Coşcodeni şi Flămânzeni, s-a învrednicit a fi condus în cel din urmă drum de către trei preoţi:
- Părintele Severian Gheras, parohul bisericii “Sfântul şi dreptul Ioan de Kronştadt şi Sfântul Mucenic Victor”, Preşedinte al frăţiei “Sfântul Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava”;
- Preotul Anatolie Boliac, parohul bisericii “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din satul Coşcodeni;
- Părintele Gheorghe Eşanu, parohul bisericii cu hramul “Sfântul Ierarh Nicolae” din satul Flămânzeni.
…În satele Basarabiei mai rar se întâmplă să fie înmormântări cu mai mulţi preoţi. Atunci când ele sunt, e frumos şi îmbucărător atât pentru sufletul celui trecut la cele veşnice, cât şi pentru cei ce-l conduc în ultimul drum, de asemenea e o mare cinste şi pentru copiii şi nepoţii răposatului / răposatei...
Detalii despre înmormântărea pomenită mai sus, ne relatează părintele Severian Gheras:
„Pentru mine această înmormântare a fost un prilej de a vedea situaţia bisericilor şi a preoţilor de la ţară. Am constatat că nu le este uşor nici preoţilor, nici preoteselor, să-şi ducă misiunea aici. De aceasta m-am convins văzând mâinele bătătorite de muncă fizică a preoţilor cu care am conslujit.
În pofida situaţiei materiale dificile, totuşi la Flămânzeni, în biserica unde a fost săvârşit prohodul, am găsit o curăţenie şi ordine deosebită atât în interiorul ei, cât şi în ogradă.
Venind eu de la oraş, preoţii Anatolie şi Gheorghe se incomodau, la început, dar când au văzut că atitudinea mea faţă de ei este a unui oaspete binevoitor, s-au liniştit şi toată rânduiala a decurs cu bine.
După ce s-a încheiat rânduiala înmormântării şi a fost dus răposatul la locul odihnei de veci, am mers la masa de pomenire. Acolo am discutat cu confraţii preoţi despre slujba săvârşirii Sfintei Apei şi a Sfântului Maslu, lunar, în orice biserică, fie sat sau oraş şi am ajuns la concluzia că aceste slujbe sunt necesare.
„Eu le doresc acestor preoţi cu care am slujit, cât şi tuturor confraţilor slujitori, să-şi ducă mai departe, cu dragoste, crucea slujirii preoţeşti. De asemenea, vreau să le spun indiferent de gradele şi distincţiile bisericeşti ce le deţinem, trebuie să avem în vedere faptul că Dumnezeu ne va judeca pe măsura lucrărilor şi sufletelor dobândite ci nu după măsura gradelor şi posturilor ecleziastice.
În acest context, aş vrea să răspund la întrebarea ce şi-o pun mai mulţi preoţi: Care este rolul lor mai departe, în viaţa sufletului căruia iau citit rugăciunea dezlegării la înmormântare? Vreau să dau un sfat pentru toţi: să-şi scrie în pomelnicul personal numele tuturor răposaţilor conduşi în ultimul drum, fie de unul singur, fie împreună cu alţi preoţi. Pe parcursul întregii activităţi preoţeşti, să pomenească aceste suflete la sfintele rugăciuni. Chiar dacă la slujbele oficiate în biserică, deseori au fost puţine persoane, apoi dincolo, când va ajunge fiecare preot la picioarele lui Hristos, aceste suflete pentru care s-a rugat întreaga viaţa vor mijloci iertarea şi mântuirea sa...”
Înmormântarea creştinească de la Coşcodeni din data de 5 august a avut loc graţie străduinţei în cele ale credinţei şi grijii ce o poartă Sfintei Biserici, fiul cel mai mic al decedatului - dl Tudor Viziri.
Despre familia acestui om deosebit părintele Severian povesteşte:
“În permanenţă la Biserica noastră, la slujbă, avem prezentă binecredincioasa familie a robului lui Dumnezeu – Tudor, împreună cu soţia Ecaterina, fiica Cristina şi fiii Alexandru şi Ioan. ”
Este îmbucurător faptul că fiul mai mare al dlui Tudor – Alexandru, cu drag îşi duce ascultarea de palamar şi cu bucurie vine la Sfânta Bserica atunci când părinţii, din diverse motive, nu pot fi prezenţi la Sfintele Slujbe. De asemenea, fiica Cristina, chiar dacă e o bună dansatoare la şcoala de dans, încearcă să facă ascultare şi la strană.
“Îmi este trist când înainte de a ieşi cu Sfânta Împărtăşanie, pentru a împărtăşi creştinii, nu aud vocea celui de-al treilea copil, şi al doilea fiu al dlui Tudor – pruncul Ioan care strigă „nanul” aşteptând să fie împărtăşind, şi care, de obicei este primul.”
Dumnezeu să păzească familia dlui Viziri, iar pe tatăl răposat să-l odihnească în împărăţia Sa !
A intervievat Ana Casian, studentă în anul III, jurnalism şi ştiinţe ale Comunicării.
- Părintele Severian Gheras, parohul bisericii “Sfântul şi dreptul Ioan de Kronştadt şi Sfântul Mucenic Victor”, Preşedinte al frăţiei “Sfântul Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava”;
- Preotul Anatolie Boliac, parohul bisericii “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din satul Coşcodeni;
- Părintele Gheorghe Eşanu, parohul bisericii cu hramul “Sfântul Ierarh Nicolae” din satul Flămânzeni.
…În satele Basarabiei mai rar se întâmplă să fie înmormântări cu mai mulţi preoţi. Atunci când ele sunt, e frumos şi îmbucărător atât pentru sufletul celui trecut la cele veşnice, cât şi pentru cei ce-l conduc în ultimul drum, de asemenea e o mare cinste şi pentru copiii şi nepoţii răposatului / răposatei...
Detalii despre înmormântărea pomenită mai sus, ne relatează părintele Severian Gheras:
„Pentru mine această înmormântare a fost un prilej de a vedea situaţia bisericilor şi a preoţilor de la ţară. Am constatat că nu le este uşor nici preoţilor, nici preoteselor, să-şi ducă misiunea aici. De aceasta m-am convins văzând mâinele bătătorite de muncă fizică a preoţilor cu care am conslujit.În pofida situaţiei materiale dificile, totuşi la Flămânzeni, în biserica unde a fost săvârşit prohodul, am găsit o curăţenie şi ordine deosebită atât în interiorul ei, cât şi în ogradă.
Venind eu de la oraş, preoţii Anatolie şi Gheorghe se incomodau, la început, dar când au văzut că atitudinea mea faţă de ei este a unui oaspete binevoitor, s-au liniştit şi toată rânduiala a decurs cu bine.
După ce s-a încheiat rânduiala înmormântării şi a fost dus răposatul la locul odihnei de veci, am mers la masa de pomenire. Acolo am discutat cu confraţii preoţi despre slujba săvârşirii Sfintei Apei şi a Sfântului Maslu, lunar, în orice biserică, fie sat sau oraş şi am ajuns la concluzia că aceste slujbe sunt necesare.
„Eu le doresc acestor preoţi cu care am slujit, cât şi tuturor confraţilor slujitori, să-şi ducă mai departe, cu dragoste, crucea slujirii preoţeşti. De asemenea, vreau să le spun indiferent de gradele şi distincţiile bisericeşti ce le deţinem, trebuie să avem în vedere faptul că Dumnezeu ne va judeca pe măsura lucrărilor şi sufletelor dobândite ci nu după măsura gradelor şi posturilor ecleziastice.
În acest context, aş vrea să răspund la întrebarea ce şi-o pun mai mulţi preoţi: Care este rolul lor mai departe, în viaţa sufletului căruia iau citit rugăciunea dezlegării la înmormântare? Vreau să dau un sfat pentru toţi: să-şi scrie în pomelnicul personal numele tuturor răposaţilor conduşi în ultimul drum, fie de unul singur, fie împreună cu alţi preoţi. Pe parcursul întregii activităţi preoţeşti, să pomenească aceste suflete la sfintele rugăciuni. Chiar dacă la slujbele oficiate în biserică, deseori au fost puţine persoane, apoi dincolo, când va ajunge fiecare preot la picioarele lui Hristos, aceste suflete pentru care s-a rugat întreaga viaţa vor mijloci iertarea şi mântuirea sa...”
Înmormântarea creştinească de la Coşcodeni din data de 5 august a avut loc graţie străduinţei în cele ale credinţei şi grijii ce o poartă Sfintei Biserici, fiul cel mai mic al decedatului - dl Tudor Viziri.
Despre familia acestui om deosebit părintele Severian povesteşte:
“În permanenţă la Biserica noastră, la slujbă, avem prezentă binecredincioasa familie a robului lui Dumnezeu – Tudor, împreună cu soţia Ecaterina, fiica Cristina şi fiii Alexandru şi Ioan. ”
Este îmbucurător faptul că fiul mai mare al dlui Tudor – Alexandru, cu drag îşi duce ascultarea de palamar şi cu bucurie vine la Sfânta Bserica atunci când părinţii, din diverse motive, nu pot fi prezenţi la Sfintele Slujbe. De asemenea, fiica Cristina, chiar dacă e o bună dansatoare la şcoala de dans, încearcă să facă ascultare şi la strană.
“Îmi este trist când înainte de a ieşi cu Sfânta Împărtăşanie, pentru a împărtăşi creştinii, nu aud vocea celui de-al treilea copil, şi al doilea fiu al dlui Tudor – pruncul Ioan care strigă „nanul” aşteptând să fie împărtăşind, şi care, de obicei este primul.”
Dumnezeu să păzească familia dlui Viziri, iar pe tatăl răposat să-l odihnească în împărăţia Sa !
A intervievat Ana Casian, studentă în anul III, jurnalism şi ştiinţe ale Comunicării.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu