DESPRE DEOSEBITELE DARURI ALE SFINŢILOR

Pentru cei ce se ocupă cu negoţul – la Marele Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava (2 iunie).
Predania ne spune, că Sfântul Ioan au fost un bărbat prea frumos la chip şi un prea slăvit, bogat şi iscusit negăţător, dar şi un Creştin cu viaţă aleasă. Şi călătorind el oarecând pre mare, în drum au fost zavistuit de către un franţuz care tot drumul l-au ispitit cu felurite cuvinte meşteşugite, ca să-l plece spre credinţa lui cea rea, papistăşească, râvnindu-i bogăţia şi slava. Iară văzând el că Sfântul nu se pleacă şi ajungând ei la Cetatea Albă, acel zavistnic l-au clevetit la Turci, care în acea vreme stăpâneau falnica cetate Moldavă şi Turcii muncindu-l, îl sileau să treacă la legea lor. Dar Sfântul nici decum nu se pleca, ci ca un tare şi viteaz ostaş al lui Hristos, răbda toate chinurile şi atunci păgânii Turci umplându-se de mare mânie, l-au omorât cu cruzime. Şi la Sfântul Mucenic Ioan cel Nou de la Ianina, din Grecia (18 aprilie). Acest Sfânt au fost şi el neguţător, şi îşi avea locul de vânzare în Constantinopol, printre neguţătorii Turci. Însă Ioan se deosebea de ei cu Darul pre care îl avea de la Dumnezeu, căci era un iscusit şi bogat neguţător, încât îi întrecea pre toţi, dar şi un bun Creştin cu o viaţă Sfântă. Iar cu aceste două Daruri au stârnit în păgâni o zavistie şi o ură atât de cumplite, din care până la urmă i s-au tras şi sfârşitul său cel Mucenicesc.

Fragment din cartea: DESPRE DEOSEBITELE DARURI ALE SFINŢILOR, Către cine să facem Canoane de Rugăciune, Acatiste şi Slujbe (molebeni) în diferite boli, primejdii, necazuri şi nevoi? alcătuită de către D. Lăpuşneanu.