Interviu cu Părintele Severian Gheras, producător de lumânări din ceară naturală de albine

Severian Gheras este unul din puţinii producători de lumânări din ceară naturală de albine din Republica Moldova. Preot la o biserică de lemn din Chişinău, a iniţiat activitatea în anul 2008, dorind să economisească banii parohiei. Timp de trei ani producerea lumânărilor a evoluat de la reciclarea rămăşiţelor la achiziţionarea unui tipar pentru lumânări cu lungimea de 20 cm, iar în prezent la atelierul bisericii se produc lumânări de diverse forme, lungimi şi culori. Despre această activitate rar întâlnită în ţară, precum şi despre scopul activităţii sale ne-a povestit chiar Părintele Severian.

-Care sunt diferenţele dintre o lumânare de ceară naturală şi una de parafină?

-Este cunoscut faptul că lumânarea din ceară este sută la sută naturală, provenind din polen de flori. Mirosul polenului este ştiut ca un bun regenerator al sănătăţii umane, iar atunci cînd omul se află în biserică şi inhalează carbon de ceară, el se reface fizic. Chimiştii apreciază vaporii carbonului de ceară ca fiind capabili să distrugă unii dăunători pe care nici cea mai performantă combinaţie chimică de azi nu-i poate nimici. La Cambridge şi Oxford s-a încercat să se producă ceară pe cale artificială, însă savanţilor nu le-a reuşit nimic. Nu este în putinţa omului de a cunoaşte ingineria albinei. Evident că acest miros de bună mireasmă, pe care îl degajă lumânarea, nu îl putem compara cu mirosul reziduului petrolier care este parafina. Din acest considerent lumânările de ceară sunt binevenite, iar noi le producem nu doar pentru uz bisericesc, ci şi pentru restaurante şi cafenele.

-De unde luaţi materia primă brută pentru producerea lumânărilor?

-Ceara o iau nemijlocit de la prisăcari. Cunosc mai mulţi prisăcari, atât din ţară, cât şi din Bucovina de Nord, de unde vin eu.

-Care este preţul unui kilogram de ceară naturală?

-Un kilogram poate fi apreciat la preţul de 180-200 de lei, dar este şi ceară care se vinde la preţul de 90 de lei. Preţul variază în dependenţă de calitate. În procesul de producere noi ne axăm pe împărţirea lumânărilor pe categorii de nuanţe, care iarăşi depind de calitate. Astfel, fiecare bucată de ceară este lucrată separat.Drept exemplu, avem lumânări de culoare măslinie, altele de culoarea fildeşului. Lumânărilor nu li se adaugă parfumanţi sau coloranţi, de aceea ele păstrează mirosul şi culoarea naturală.

-Câţi angajaţi aveţi?

-În prezent în micul nostru atelier sunt apţi de a munci trei oameni. Până când ei reuşesc să producă cantitatea necesară de lumânări pentru biserică şi pentru vânzare.

-Mai sunt şi alte locuri în ţară unde se produce acest tip de lumânări?

-În Republica Moldova se produc lumânări şi la Cricova de către un întreprinzător privat, precum şi la mănăstirile Căpriana şi Noul Neamţ. La mănăstiri se găsesc tiparele necesare , iar lumânările sunt confecţionate nemijlocit de monahi. Oamenii de afaceri nu se ocupă de producerea lumânărilor din ceară naturală, deoarece se ciocnesc de probleme, precum ar fi lipsa pieţei de desfacere. Nu este atât de greu să produci lumânarea. Mai complicat e să încerci să o vinzi. În cazul parohiei noastre, noi avem siguranţa producerii, fiindcă vindem lumânările celor care păşesc pragul bisericii. Vânzările ce le avem în afara comunităţii noastre sunt nişte situaţii de flux-reflux.

-Cum aţi făcut rost de tehnica necesară turnării lumânărilor într-un atelier privat?

-Producătorii de lumânări nu divulgă secretul tiparelor. Vă spun doar că am reuşit să le obţin aici, în Moldova, datorită ajutorului unor ingineri şi lăcătuşi.

Cum reuşiţi să menţineţi activitatea de producere în cadrul parohiei?

-Cred că secretul constă în conlucrarea eficientă între lucrători, în pofida absenţei condiţiilor necesare de lucru, a unui atelier propriu-zis. Totodată, ne străduim să folosim materie brută de înaltă calitate.

-Care sunt perspectivele producerii lumânărilor din ceară naturală la biserica dvoastră?

-Viitorul producerii nu-l por desena astăzi, mai ales că în lucru folosesc tactica „mai întâi fă, apoi spune”. Scopul meu este de a face ca lumânările de ceară naturală să fie cât mai accesibile nu numai omului care păşeşte pragul bisericii, ci şi omului de rând. Ar fi bine ca lumânarea de ceară să fie şi acasă, şi la restaurant, şi în alte locuri, dar pentru aceasta trebuie de muncit foarte mult. 

interviu realizat de ECATERINA LUTISINA