Între 23 şi 25 mai 2011, Părintele Severian a participat la întrunirea familiei „Sfântul Ioan de Kronştadt”, eveniment desfăşurat la Sankt Petersburg, Rusia. Cea de-a doua ediţie a adunat peste 150 de parohii şi comunităţi ortodoxe din lume, care poartă hramul sau numele Sfântului şi Dreptului Ioan de Kronştadt, originar din ţara slavilor, chemând la conlucrare şi dragoste frăţească, în pofida hotarelor şi distanţei care ne despart. Părintele ne-a relatat cu bucurie despre experienţa inedită pe care a trăit-o în Petersburg, despre spiritul activ al părintelui organizator, dar şi despre ideile pe care ar dori să le implementeze şi în parohia noastră.
- Părinte, din iniţiativa cui a fost organizată întrunirea familiei „Sf. Ioan de Kronştadt”?
- Iniţiativa aparţine Părintelui Nicolae Beleaev, strănepot de general imperial rus, om cu o mare morală şi nespus de multă răbdare.
Fiind duhovnic principal la mănăstirea de maici „Sf. Ioan de Rilla” din Sankt Petersburg, unde este înmormântat Sfântul Ioan de Kronştadt, şi slujind în cadrul parohiei care poartă numele acestui sfânt, părintele ştie cel mai bine rostul răbdării. De fapt, chiar în cadrul uneia din conferinţele evenimentului a apărut o întrebare despre această virtute, la care părintele a răspuns cu o altă întrebare, şi anume dacă a fost cineva din cei prezenţi în situaţia de a-şi testa răbdarea într-o mănăstire de maici. Într-adevăr, activitatea Părintelui Nicolae la mănăstirea „Sf. Ioan de Rilla” este una dificilă, ştiindu-se de complexitatea caracterului feminin. Vă închipuiţi cât de greu e să fii părinte duhovnic într-o obşte de maici, în care trebuie să aduci la un numitor comun multitudinea de caractere feminine complicate. Însă părintelui, la vârsta de peste 70 de ani, îi reuşeşte această lucrare frumoasă, pe lângă faptul că mai are grijă ca familia parohiei „Sf. Ioan de Kronştadt” să aibă o trăire duhovnicească intensă. Enoriaşii ei s-au implicat şi în organizarea întrunirii, fiind desemnaţi ca responsabili ai fiecărei dintre cele 150 de parohii şi comunităţi ce poartă numele „Sf. Ioan de Kronştadt”, care urmau să participe la eveniment.
Fiind duhovnic principal la mănăstirea de maici „Sf. Ioan de Rilla” din Sankt Petersburg, unde este înmormântat Sfântul Ioan de Kronştadt, şi slujind în cadrul parohiei care poartă numele acestui sfânt, părintele ştie cel mai bine rostul răbdării. De fapt, chiar în cadrul uneia din conferinţele evenimentului a apărut o întrebare despre această virtute, la care părintele a răspuns cu o altă întrebare, şi anume dacă a fost cineva din cei prezenţi în situaţia de a-şi testa răbdarea într-o mănăstire de maici. Într-adevăr, activitatea Părintelui Nicolae la mănăstirea „Sf. Ioan de Rilla” este una dificilă, ştiindu-se de complexitatea caracterului feminin. Vă închipuiţi cât de greu e să fii părinte duhovnic într-o obşte de maici, în care trebuie să aduci la un numitor comun multitudinea de caractere feminine complicate. Însă părintelui, la vârsta de peste 70 de ani, îi reuşeşte această lucrare frumoasă, pe lângă faptul că mai are grijă ca familia parohiei „Sf. Ioan de Kronştadt” să aibă o trăire duhovnicească intensă. Enoriaşii ei s-au implicat şi în organizarea întrunirii, fiind desemnaţi ca responsabili ai fiecărei dintre cele 150 de parohii şi comunităţi ce poartă numele „Sf. Ioan de Kronştadt”, care urmau să participe la eveniment.
În Sankt Petersburg problema conlucrării între credincioşi şi între credincios şi preot este foarte actuală. Drept exemplu este modelul parohiei „Sf. Ioan de Kronştadt”, care se aseamănă cu un sistem social foarte bine pus la punct. Drept dovadă este faptul că în cadrul acelei parohii sunt 32 de cluburi, care îşi propun să rezolve probleme nu numai de ordin duhovnicesc. De exemplu, clubul „Server” îşi propune să deservească calculatoarele enoriaşilor parohiei. Evident că o fac gratuit şi din dragoste de Dumnezeu, chiar dacă este vorba de o tehnologie a secolului XXI. Clubul „Arhivă” se ocupă de colectarea tuturor fotografiilor, a filmărilor, a informaţiilor despre evenimentele, şedinţele, nunţile parohiei etc. De asemenea, este şi un club de tutelă a bătrânilor enoriaşi. Astfel, tinerii parohiei sunt însărcinaţi să sune pe bătrânii parohiei, având grijă să-i întrebe ce fac, dacă au nevoie de ceva, îi scot la plimbări la aer liber etc. Aceasta este adevărata mărturisire a dragostei creştineşti, dar şi o dovadă a unităţii credincioşilor care frecventează biserica „Sf. Ioan de Kronştadt”. Însă cel mai important este faptul că fiecare dintre aceste cluburi are grijă să citească câte un acatist, adică rugăciunea este nelipsită. Iar acest duh al rugăciunii îi leagă pe toţi, ei nefiind doar o gaşcă de oameni, care face nu ştiu ce în numele lui Hristos, aşa cum o fac protestanţii. Frumos spunea Părintele Evagrie Ponticul că „rugăciunea este mama binelui”. Uitaţi-vă că în parohia „Sf. Ioan de Kronştadt” totul este făcut cu ajutorul rugăciunii. Grăitor este şi faptul că în această parohie, la fiecare Sf. Liturghie, se împărtăşesc sute de credincioşi, iar aceasta este cea mai frumoasă lucrare. Cu adevărat se simte căldura şi dragostea Sf. Ioan de Kronştadt în parohie.
- Reieşind din cele spuse de sfinţia voastră scopul acestei întruniri a fost îmbunătăţirea conlucrării între parohiile şi comunităţile familiei Sf. Ioan de Kronştadt.
- Scopul primei întruniri, care a avut loc în 2009, a fost cel de cunoaştere reciprocă şi de îndemn la conlucrare. La cea de-a doua întrunire deja s-a pus problema conlucrării foarte serios. De data aceasta, la propunerea delegaţiei de la Chişinău, s-a decis ca până-n ziua de 1 noiembrie toţi delegaţii parohiilor sau instituţiilor cu numele Sfântului Ioan de Kronştadt să transmită la Sankt Petersburg toate sugestiile, ideile de activităţi ş.a. Tot la această întrunire s-a luat decizia de a înfiinţa un consiliu administrator şi coordonator al familiei „Sf. Ioan de Kronştadt”, din care să facă parte preoţi, călugări şi mireni. La data de 1 februarie 2012 ar trebui să fie finisat programul de conlucrare în cadrul familiei, precum şi lista responsabilităţilor tuturor parohiilor şi comunităţilor. Vreau să accentuez faptul că din familia Sfântului Ioan de Kronştadt fac parte şi membri din Canada, SUA şi Australia.
- Care alte decizii au fost luate în cadrul întrunirii?
-Pe lângă înfiinţarea consiliului coordonator s-a discutat problema schimbului de pelerini. Astfel, un grup de pelerini din parohia noastră urmează să plece anul viitor într-un pelerinaj, care va conţine următoarele obiective: Sura - satul natal al Sf. Ioan de Kronştadt, unde vom sluji trezi zile la rând, inclusiv şi cântăreţii noştri, mănăstirea Solovăţ, unde au ajuns şi basarabenii noştri martiri în perioada deportărilor, şi cred că este datoria noastră să mergem acolo. Merită menţionat faptul că în satul Sura nu este de găsit nici un om care să sufere de patima beţiei. De asemenea, biserica din satul natal al Sfântului urmează să fie reanimată, iar parohia noastră a contribuit şi ea cu ceea ce a putut la acest proces.
Vreau să vă spun că eu m-am simţit extraordinar în cadrul acestui eveniment, toţi oaspeţii s-au simţit nespus de frumos, iar sărbătoarea aceasta, împletită cu multă muncă, a fost foarte bine organizată. Programul de lucru a fost foarte încărcat, începând cu ora opt dimineaţa, când plecam de la hotel, şi terminând cu şedinţa de încheiere a zilei, care avea loc la nouă seara.
Sugestiile comunităţii noastre, care este singura din spaţiul românesc ce poartă numele Sfântului Ioan de Kronştadt, au foat primite cu dragoste. Pe lângă aceasta, spre bucuria mea, Părintele Nicolae mi-a acordat, în cadrul activităţilor, mai mult din timpul său preţios, ceea ce este un semn bun pentru noi.
-Cu ce idei v-aţi întors de la întrunire pe care aţi dori să le implementaţi în scurt timp în parohie?
-Eu nu ştiu dacă voi reuşi să implementez ideile într-un timp scurt sau îndelungat. Totuşi, pornind de la faptul că în parohia noastră sunt mulţi transportatori, meşteri, muzicanţi, medici şi jurişti, cu care mă mândresc, căci sunt oameni de nivel academic, aş vrea să-i adun în grupuri, în baza profesiilor lor. Aceasta va contribui la cunoaşterea lor reciprocă, şi, cu binecuvântarea părintelui paroh, să decurgă mai uşor lucrările, în contextul apropierii zilei în care vom sfinţi biserica.
Trebuie evidenţiat faptul că între lucrarea comunităţii noastre şi a parohiei „Sfântul Ioan de Kroştadt” din Sankt Petersburg sunt multe tangenţe, precum dragostea faţă de credincioşi, căldura pe care o simt enoriaşii în cadrul slujbelor, rugăciunea care nu conteneşte, spovedania şi împărtăşania deasă, dar şi altele. Mâna ocrotitoare a Sf. Ioan de Kronştadt se simte în viaţa parohiei noastre. Iar dorinţa mea cea mai mare este ca, în ziua sfinţirii bisericii noastre, să fie multă împărtăşanie în rândurile credincioşilor începând cu fondatorii, ctitorii, consilierii şi enoriaşii care vor veni la slujbă. Cred că dacă acest lucru se va întâmpla, atunci sfinţirea bisericii va fi pe măsura sufletului creştinului autentic. Doamne ajută şi Hristos S-a înălţat!
Interviu realizat de Ecaterina Luţişina
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu